În mai 1986 nu înţelegeam cum un iubitor de fotbal poate fi trist înainte de începerea Campionatului Mondial. Dede senior aflase că regimul se gândise să ne sistematize satul, asta însemna că urma să ne fie dărâmată casa, şi era cu moralul la pământ. Cu toate acestea am reglat antena „de bulgari” şi graţie fotbalului, seniorul a trecut peste veştile proaste, care din fericire nu au fost materializate.
Nu fac nicio paralelă, acum nimeni nu se mai gândeşte să dărâme satele, de lucrul asta se ocupă chiar locuitorii lor, dar încă mai aştept ca fotbalul să facă o minune şi să mă ajute să trec peste… nici nu ştiu măcar peste ce.
Daca tot m-am întors în timp am consultat şi vechile carneţele, pline cu fotbalişti, scoruri, păreri. La Euro 84 chiar scriam cronica meciului în timpul desfăşurării partidei. Recitind mă înduioşez în faţa sfintei naivităţi şi mă amuz vizavi de avalanşa de greşeli de tot felul.
La cererea lui Pantacruel deschid doua din carnetele:
Asa este, chiar cu o zi inainte de CM 86, am plecat in cautarea unui televizor mai performant decat Venus , si cu greu + spaga am pus mana pe un super Diamant care ne-a adus fotbalul in casa , evident cu portia pt ca „lumina” era un lux..
PS : agende pt notite am avut si eu , unde ii notam tatei etapa 1, si abia la Copa del Mondo ’90 am excelat cu strangerea de informatii pe filiera Topescu , pe care il consideram cel mai bine informat comentator…(1000 de dolari , de ex. , costau coditele lui Gullit)
lucram in paralel fara sa stim unul de altul. fac eu cinste cu 2 carnetele si ne punem pe treaba cu ocazia acestui mondial.
de acord. propun rubrica de pariuri aici pt noi si prietenii dedes
degeaba ai dezgropat amintirile inca vii, domn dedes, dar absolut de pomana! daca nu redai si un pasaj savuros din insemnarile de atunci, din cronica de meci.
e ca si cum imi spui ca, pe vremuri, ai baut o cana de vin cu jules verne, dar ti-e lene sa mai cauti poza…
foarte superficial dedes junior. se pare ca batranul a (cam) stricat orzul pe ‘gascan’! 😀
am deschis carnetelele. promit ca in scurt timp sa redau cronica partidei Romania – Spania 1-1, din 1984 de la turneul final. Eram total partinitor, am sustinut ca meciul a durat doar 89 de minute si ca penaltyul spaniolilor a fost precedat de un ofsaid mare.
O scurta bucata:”Minutul 43 un sut frumos Boloni. In ultimul minut Coras cu mingea la picior se duce aproape de poarta Spaniei dar cand sa suteze arbitrul Ponet fluiera sfarsitul meciului”.
intr-o zi am sa-ti public cateva carnetele din astea. promit 😛
te asigur ca vei face avere.
superba imaginea cu coras. daca şuta sigur era gol.
da, dar sufletul velor doi dede ar fi fost atunci preaplin 😛
sustin initiativa lansarii unui concurs de pronosticuri intre prietenii lui Dedes.
cine face formularul de participare?
talonul? lucian mandruta, in dilema veche 🙂
dar ar iesi circ (fara paine), in cazul asta.
*ma legam si eu de sutul lui Coras, inca de pe atunci puneam esecul in carca altora.
*panta ai fi capabil sa pariezi si pe un talon de pensie.
*victor vom gasi o formula sa punem niste pronosticuri, premiul il dau la primul salariu (imi cer scuze pentru cei care din cauza varstei nu vor mai apuca acel moment)
Stii de unde am aparut, asa ca nu mai fac introducerea.
Cum sa nu vina criza peste noi?
1. Nu mai transmiti energii pozitive asupra bucatelor.
2. Descoperi ca injuratura rimeaza cu afumatura.
3. Si iti dai seama ca, in sfarsit, vom avea ocazia sa vedem daca aerul ingrasa!
Pentru ca vad preocuparile proprietarului, ma declar „fan de mica al lui Lacatus, cu clatitele in fata cand marca in ’90, contra U.R.S.S. Parca a facut o dubla, nu?”
auu, asta-i old madre, ravasita de nostalgia clatitelor cu dulceata de visine.
cred ca m-ati enervat si am sa scriu ceva, acusica, despre caietele lui dedes. repovestite de pantacruel :p
panta, old madre e old madre, gospodina de criza e cu totul altcineva. ca sa nu facem contuzii, cum ar fi spus Nea Nelu.
buzz, sunt contuz, sunt lovit de autobuz
Pantacruel, era de caise…si chiar am nostalgia unor meciuri adevarate.As manca si eu clatite mai des!!! Aveam un pic peste 10 ani atunci, si faceam afaceri in fata blocului cu surprize Turbo cu fotbalisti. Negociam, pana faceam echipa intreaga, iar apoi o vindeam. Asa „am vandut” eu echipa Frantei, Italiei, a Romaniei…
Nu cred ca ar strica nici acum o afacere cu surprize. surprize de criza .
Regrete tardive. Mi-au luat-o fratii Becalli si A.M.Prodan inainte. Oricum, tot mai tare am fost eu. Eu ii vindeam pe toti, la pachet, ei de abia se chinuie cu unul. Cu ghilimele.
Cred ca acum si ei vand mai mult ghilimele.