Oamenii simt nevoia să-şi facă simţită prezenţa oriunde se află, inclusiv în mijloacele de transport. Oamenii sunt nervoşi şi simt nevoia să arate acest lucru. Oamenii sunt oameni.
Locul: autobuz, linia 168, Bucureşti, între mic dejun şi prânz. Personaje: o doamnă foarte netânără, un domn care încă nu a atins vârsta pensionării, dar nici departe nu este de ea, o muscă cu vârstă incertă. Între primele două personaje a existat un mic conflict legat de un loc pe scaun. Mai trecută, dar mai agilă, doamna a reuşit o primă victorie. Musca, având chef de bâzâială, se aşează pe umărul femeii. Urmează o remarcă din partea domnului: „trage la mortăcină”. Nehotărâtă, musca pleacă în zbor planat şi se aşează pe mâna domnului.”Uite-o, trage la rahat”, a rostit cu satisfacţie doamna. Au urmat şi alte cuvinte, de ambele părţi, dar cum fiecarui om îi vine vremea, am ieşit din scenă.
Important este ca musca a fost impartiala
Ca sa fiu sincer pana la capat, am plecat de frica sa nu vina musca si la mine. Nu cred ca eram pregatit sa aud ce au de zis doamna si domnul.
eu sunt convins ca ti-ar fi zis ceva de dulce, lasule! 😛
Se coalizau, deveneam dusmanul comun.