O ţuică mică

Toarnă borhotttttt!

Acesta este hitul fiecarei toamne pentru mine. Strigătul de luptă se aude într-un singur loc, dar cui i-a trecut pe la ureche nu-l uită. Acţiunea se petrece de fiecare dată la cazan ( aşa i se spune alambicului unde se produce ţuica)  eu sunt ala care toarnă, iar proprietarul maşinăriei de stors alcool din prune e cel care strigă. Martorii sunt de obicei beţivii satului şi eventual alţi producători de spirtoase care îşi aşteaptă rândul. Acţiunea în sine este monotonă, torni borhot în alambic, învârţi dintr-o manivelă ca să nu se ardă prunele sau strugurii, bagi lemne în cuptor şi din când în când guşti produsul finit pentru a-i aprecia tăria. După mai multe degustări începi să încurci manevrele, dar asta contează mai puţin. Partea plăcută o reprezintă însă vizitatorii. Contra câtorva ţuici mici (pe parcurs devin mari) aceştia simt nevoia să te pună la curent cu toate problemele lor. Aşa am aflat că o femeie de aproape 80 de ani are o mare problemă cu un papagal, pe care doar credinţa ei mare o împiedică să-l omoare. Acesta îşi violează partenera de câte ori are chef şi când aceasta face câte un ouşor fiara se repede şi-l sparge. Asta e marea ei problemă, în rest are de toate, mai puţin bani. De fapt, de toate înţeleg că înseamnă vreo 30 de raţe. E de condiţie bună, tatăl ei a fost preşedinte pe ţară la judeţ. Un domn ieşit la pensie de vreo 5-6 ani, nu mai bea de 6 luni, a scăpat de o boală care aproape îl dezonora. Se ţârcâia în pantaloni. De când bea doar cafea de la aparatul de la bufet nu mai are nici o problemă. Aici mă simt vinovat. Cele 6 luni de abstinenţă au fost întrerupte de ţuica mea. La cum a plecat de la cazan sunt sigur că ţârcâiala s-a întors. Un nepot care face grătare în curte odată la 2 săptămâni şi hăhăie cu toţi proştii aduşi de la Găieşti este un alt motiv de supărare. Un aparat de radio schimbă brusc discuţia şi astfel aflu care e temperatura politică în zonă. Oamenii se revoltă. Sunt capabili de adevărate acte de curaj. Ideea e următoarea: dacă nu primesc şi ei plicuri cu bani aşa cum li s-a  întâmplat la alegerile trecute câtorva consăteni nu se mai deplasează la vot. Ce ei sunt proşti doar pentru doi cozonaci şi o pungă de orez. Îmi dai banul mă urc în microbuz şi te votez. Transportul la urne cu microbuzul este deja ceva banal. Mai aflu că Băsescu l-a închis pe Becali, şi poate să închidă pe cine vrea el, că Geoană e moale şi poartă cămăşi prea mari de el, Iliescu e încă  verde şi Elena Udrea este lider în materie de vise erotice. Crin Antonescu? Care Antonescu?, păi nu l-au omorât comuniştii. Un personaj cu o mustaţă parcă închipuită de Kusturica(jumătate albă-parte din centru, jumătate neagră- sferturile laterale) întrerupe discuţia politică. Îl laudă deşănţat pe proprietarul alambicului, produce marfă bună. O jumătate a băut aseară pe la 8 şi a dormit neîntors.

Toarnă borhotttttt!

Brusc îmi amintesc ce e cu mine în acea încăpere înecată în fum, aburi de alcool şi vorbe multe. Aceasta a fost doar o tranşă din ţuică pe care am produs-o (un cazan). În total au fost 9 şi oamenii s-au tot schimbat.