Oamenii au așteptări diverse de la alți oameni. Un om, o așteptare sau o asteptare de la un om, ori poate invers.
Săptămâna trecută am întâlnit (la Uzlina) un domn, care fizic depășise în fugă prima și a doua tinerețe, (în cască mi s-a suflat că pe prima am depășit-o și eu) dar care sufletește era bine ancorat în al treilea deceniu de viață. Omul are, pentru că mai trăiește după întâlnirea cu mine, un talent rar de a duce absolut orice discuție în zona eroticului, după care, invariabil, vine și cu câte un banc fără urmă de perdele, edificator pentru cei mai grei de cap și ruinător pentru pudibonzi. Că vorbești de sapă, de blugi rupți, recolte, pescuit, bărci, noapte, zi, limbi straine, bani, muzică el te aduce la punctul de plecare al tuturor oamenilor (sper că nu trebuie să vă spun un banc pe aceasta temă) sau nu neapărat, deși activitățile sunt înrudite. După câteva zile m-am obișnuit și cu stilul și cu omul. La un moment dat a început o discuție cu tentă religioasă în care apăreau Adam și Lucifer. Instinctiv mi-am pus o mână în capul defrișat de păr și mă pregăteam pentru o avalanșă de blasfemii pornografice. Când discuția a ajuns la capăt, mi-am dat seama că nu reținusem nimic din ea, tocmai pentru că fusese extrem de serioasă, iar eu mă așteptam la cu totul altceva. Orizontul de așteptări îmi fusese înșelat tocmai pentru că îi pusesem omului o singură etichetă.
Mi-am dat seama că inclusiv eu am prieteni din adolescență, care, în ciuda deceniilor de post, rugăciune și maximă seriozitate, încă mă văd ca pe zurbagiul de la 20 de ani. Mulțumesc prieteni!
