Politicieni, artiști, jurnaliști, scriitori, profesori, academicieni muncitori, țărani sunt uimiți/speriați din cauza prezenței lui Călin Georgescu (campion absolut la proba ”debitat solemn enormități”) în turul doi al alegerilor prezidențiale. Sunt îngroziți de faptul că niște oameni, mai mult sau mai puțin orientați în această lume, s-au lăsat păcăliți de niște clipuri difuzate pe rețele de socializare și l-au votat.
Nimeni nu este însă oripilat de faptul că, în ultimii 34 de ani, același Georgescu (omul cu cipuri în pepsi, cu extraterești pe după bloc, spălător de criminali dovediți, dușman al formulei apei și multe altele) a lucrat în Ministerul Mediului, în Ministerul de Externe, prin Parlament, pe la Guvern, pe la Academie, a deținut diverse funcții prin tot felul de organizații girate de stat și a fost plătit foarte bine pentru serviciile aduse. Cum e clar că nu s-a ”defectat” pe parcurs, ci că asta e omul, cum a fost posibil să fie angajat în cascadă la cele mai importante instituții ale României?
Drama aici este, instituțiile fundamentale ale statului angajează și plătesc astfel de ”indivizi”, iar noi așteptăm de la ei rezolvarea unor probleme vitale. Omul este dovada vie și vorbitoare în exces a falimentului unui stat strâmb.
E greu de crezut că are prea multe șanse să câștige turul doi pentru că pare hotărât, prin ce spune și a tot spus, să nu ofere nicio șansă unui om, minim cuplat la realitate, să-l voteze de două ori.
”M-ai păcălit odată să-ți fie rușine, m-ai păcălit de două ori să-mi fie rușine!”, iar noi, ca neam suntem foarte sensibili la …rușinea proprie.
Pe de altă parte, competențele de președinte ale Elenei Lasconi sunt în afara oricărei contestări. Nu poți contesta ceva care nu există. Evident că asta nu ne va împiedica să o alegem președinte.
