Vinerea nu e zi de aventuri.
Am plecat să fac un RMN, cu stângul, deși problemele sunt pe dreapta! Înainte să mă pun pe drum am fost informat că trebuie să merg mai pe la marginea Bucureștiului (cealaltă margine față de aia în care stau eu). Când am făcut programarea locul de întâlnire era mai în centrul orașului.
Am purces și după o bucată de drum, mai pe jos, mai călare, m-am intersectat cu un tânăr, cu care am dezbătut puțin pe marginea verticalității bipezilor. S-a arătat deranjat că mă deranja că îmi dădea cu zăpadă în cap. Dintr-un argument în altul, agitat peste măsură, tânărul a ajuns la orizontală și a început să înoate prin omătul noroios, foarte bine dispus.
Precizare: sunt împotriva oricărei forme de violență, mai ales când e îndreptată împotriva mea.
Am mai parcurs o bucată de drum și m-am trezit pe un câmp. Am luat-o pe singura cărare disponibilă, mai înot, mai târâș, și am ieșit la marginea civilizației. Am ocolit un târg, un hotel, și am început să mă învârt în curtea unui centru comercial.
Ei pitiți, eu dezorientat.
Înainte de plecare primisem de la o centralistă, telefonic, multe indicații, dar nu a suflat nicio vorbuliță despre faptul că respectiva clinică este în interiorul unui centru comercial.
Trec peste ce s-a întâmplat în interior, credeam că sunt mult mai dur, m-am înșelat, din nou.
La revenire am abordat un taxi de rit nou, dar cum omul nu poseda niciun fel de rest, de fapt spera să-i las bancnota care însemna de aproape 10 ori prețul cursei, am decis să revin la prima dragoste, STB. Am făcut o anchetă-sondaj de opinie și am reconstituit cu ajutorul unui grup de oameni locul unde trebuia să fie stația. Nu mai era marcat, se furase plăcuța, dispăruse stâlpul. Am reapelat la tehnologie și am aflat că în zonă autobuzele sunt precum cometele, se arată rar și trec foarte rapid.
Am ratat unul, am prins altul.
După toată această zbatere, ajuns la domiciliu am constatat că acum mă doare în cu totul altă parte decât la plecare.
