Când vine luna mai,
Îmi vine să beau ca un înger căzut din ultimul Rai,
Să uit că la anul voi fi prea bătrân
Şi să îmi amintesc ce tânăr eram anul trecut…
Îmi vine să mă preschimb într-o boare de tei,
Să mă furişez prin oraşe şi văi,
Să ocolesc lumea de trei ori şi-un pic,
Să le iau minţile tuturor visătorilor
Şi să le risipesc în cele patru vânturi,
Ca pe un sărut nesfârşit…
Când vine luna mai,
Îmi vine să râd în ploaie,
Să mă pierd în parfumuri de flori şi să plâng la soare,
Să beau paharul anilor mei
Să mă joc, să iubesc,
Să uit iar de mine…
Până când va fi iarăși luna mai…
