Un om cinstit nu are nicio şansă să-l convingă pe un corupt, că indiferent de context, el nu este dispus să fure. Desigur, în perversitatea lor, hoții au avut grijă să lanseze o zicală pe cât de falsă pe atât de răspândită „fiecare om are un preț”. Chiar în această țară au murit oameni în pușcăriile comuniste tocmai pentru că natura nu le pusese un cod de bare numai bun pentru cititoarele de prețuri.
Îmi cer scuze pentru toate postările mele în care am batut câmpii cu chestiuni legate de literatură, morală, poezie, bun simț, cinste! Sunt ridicol și complet nepotrivit cu lumea în care trăiesc, una unde victimele îi iartă, îi apără și îi girează până la ultima suflare pe toți aceia care le-au furat banii, sănătatea, speranțele, viitorul.
Ieri l-am văzut pe Usain Bolt altoit în Eliud Kipchoge (campionul olimpic la maraton) dând la lopată în fața blocului. Desigur, acțiunea se petrecea la ceas de seară, atunci ies vecinii să-și dezgroape mașinile după ce fraierii ( a se citi eu + niste variabile) au terminat de curățat aleea.
Zac, întins pe covor,
privind în sus, dar nu văd tavanul meu ci podeaua vecinului-chiriaș de la etajul 8.
Pun gând peste gând până fac o scară a dialogului.
Ce faci băiete?
Cu dragostea o duci bine, aud seară de seară!
O să îți cumperi oi?
Doi colindători scăpaţi parcă de la balamuc, după felul cum sunt costumaţi, iau cu asalt un autobuz la ora când cafelele încă nu și-au făcut pe deplin efectul. Ambii sunt îmbrăcați în cămăși de noapte de damă, albe cu floricele verzi, cu dantelă la guler și mâneci, încinși cu niște sfori groase la mijloc purtând pe capete niște căciuli din pieile unor miei, care probabil s-au născut și au murit înainte de cădere comunismului.
Ca orice fost tânăr, fost frumos, dar încă liber, citesc gazete reacționare în mijloacele de transport. Ce poți lectura după o rundă de alegeri câștigate de PSD, dacă nu revista Kamikaze? La haz de necaz am fost mereu campioni, noi cu râsul ei cu banul gros și vilele de neam prost.
Final de decembrie, cu 27 de ani în urmă, la radio, după ani, grei,se difuzează un colind cântat de corul Madrigal. Doi bărbați, tata și fratele lui, oameni destul de greu de impresionat – pentru că viața avusese grijă să-i călească suficient – plângeau discret, privind spre focul din sobă.
