Autor: dedes

Îndârjirea post electorală nu i-a părăsit definitiv pe compatioți. Încă sunt cu motoarele turate și cu piciorul apăsat pe pedala nervilor. Să știi să ierți și să treci cu vederea e o mare calitate. Cum ar fi fost ca eu să rămân supărat pe toți scriitorii, actorii și cântăreții care înainte de 1989, mai mult…

Am văzut cărţi nefericite! Multe! Uitate, necitite, abandonate, batjocorite, cărţile trăiesc o dramă dacă ajung în mâna sau în apropierea cui nu trebuie. Nu mă interesează statisticile despre piaţa de carte care răspund la întrebări presante (cum, cât, cine, ce, unde, când), pentru că mă pot duce pe căi greşite. Eu nu trăiesc de pe…

După o grea suferinţă şi o comă profundă, dedes.ro a revenit la viaţă. Nici mai bun, dar nici mai rau, nici mai deştept, dar  nici mai prost, doar o lecuţă mai circumspect vizavi de oameni. Uşor hăituit de nişte anonimi, ajutat de prieteni, găsesc că e cu cazul să le mulţumesc tuturor, dar mai ales ultimilor….

Recitind de curând „Bătrânul şi marea”, nuvela lui  Ernest Hemingway, mi-am dat seama că Santiago, pescarul lipsit de noroc, dar care nu cedează niciodată, capabil să facă planuri optimiste chiar şi atunci când totul se prăbuşeşte în jurul lui, e chiar el, unchiul meu, alintat de nenumăraţii nepoţi în toate felurile, de la Peniţă până…

Dacă e ceva care să mă enerveze acel ceva este un „senior”  care ţine neapărat să facă politică  pe stradă sau în mijloacele de transport. Nu e ceva mai trist decât un om aflat la capătul puterilor fizice, materiale şi psihice, care ţine neapărat să-mi ofere gratis o ultimă lecţie despre cum ar trebui să…

De câteva zile ascult doar posturi de radio din Caracas. Consumator de radio, dornic să știu cum stă treaba și pe la alții mă bucur din plin de binefacerile internetului.   Acum, conștient, sau nu, se pare că mă pregătesc pentru următorul cincinal. Aș putea încerca direct cu Radio Beijing, dar e evident că nu înțeleg…

Câte case poate avea un profesor? Dacă ar fi să ne orientăm după discuţiile din ultima lună  ar trebui să nu aibă nici măcar una, pentru că în ţara noastră profesorul trebuie să fie un milog, veşnic semi-leşinat de foame, îmbrăcat doar de la „mâna a doua”, un paria care e obligat să scoată oameni…