Constat cu imensă tristeţe că una dintre materiile fundamentale ale formării mele ca om a fost scoasă din programa celor 7 ani în care la catedră se află părinţii, bunicii, fraţii, familia în general. Bunul simţ nu se mai predă, iar cei care mai ştiu cât de cât noţiunile de bază sunt pe cale de…
Autor: dedes
Tandrețe și ploaie măruntă
Ce poate face un barbat normal într-o dimineaţă ploioasă de toamnă? În cele mai multe cazuri se duce spre locul de muncă. Dar un bărbat adevărat? Probabil îşi bate nevasta, amanta, iubita sau concubina. Cu un astfel de bărbat m-am intersectat în „buza” Parcului Cişmigiu. Era între două procedee tehnice, alterna palmele părinteşti aplicate pe…
Înjurătură și seducție
Drumurile zilnice, pe jos, pe ruta Cișmigiu – Piața Matache îmi oferă, grație trotuarelor înguste, șansa de a mă freca, la propriu, de tot felul de oameni. Când pot, le fac loc, și cum eu pot mereu, mersul e mai intotdeauna alternat cu scurte momente de pauză. Ieri, în apropierea parculețului Luigi Cazzavillan, trebuia să…
Întoarcerea la EVUL MEDIU
Sătulă până în gât de Comunism şi Capitalism, România se întoarce în Evul Mediu timpuriu. Da, ştiu, credeţi că exagerez, dar nu o fac,mă bazez doar pe semne. E nevoie să facem un scurt recurs la istoria învăţată, sau nu, pe băncile şcolilor pe care le-am frecventat fiecare (am convingerea că niciun analfabet nu intră…
Istorii (1)
Ca să nu ne iluzionăm prea tare că doar în vremea noastră -pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale- autorităţile au instalat nişte iluminaţi, să facem un scurt recurs la istorie. În timpul ciumei lui Caragea (1812-1813) vătăşelul domnesc care îi însoţea pe cioclii (nişte personaje sinistre dedate la jaf şi hoţie) care adunau morţii…
Podul
Podul de piatră s-a dărâmat A venit apa şi l-a luat! Partea cu vom face altul şi mai frumos merge doar în cântecele copilăriei. În realitate, să facem altul e un chin. După 9 ani podul peste Argeş, care leagă satul copilăriei mele de oraşul adolescenţei a fost terminat practic de aproximativ o lună, dar…
Destin
. . . . . . . . . . (de Dumitru Popescu) Cântec de leagăn au îngânat pe harfa codrilor În veacuri materne-nlăcrimate. Din braţul arborilor răstigniţi Cioplit-am noduros toiag în pribegia lungă spre dreptate… Doineam încet în umbra lunii ieşită noaptea la păscut, Veghind izvorul somnoros al timpului abia născut. Din lacurile noastre…
