Autor: dedes

Am avut o copilărie fericită, o adolescenţă extraordinară şi am o maturitate exact aşa cum mi-am dorit. În plus, mizez pe o bătrâneţe de mare excepţie. Asta în cazul în care aţi înţelege altceva din confesiunile mele melancolico- depresive. Aşa sunt eu, îmi împart tristeţea cu toată lumea şi bucuria doar cu familia şi prietenii….

Pe vremea când vârsta îmi permitea să consum borcane întregi de fericire, fără să mi se aplece, minunile se petreceau şi pe partea terenului de fotbal pe care mă aflam eu. Cu fix 32 de ani în urmă, pe 24 iunie 1979, pe stadionul Dinamo, în faţa a 18000 de spectatori, Dinamo  pierdea în faţa…

O trufanda lecturicală cu puternice tonuri melancolic – realist – amărui: John Steinbeck – „Fructele mâniei”. Este exact cartea de care aveam nevoie în acest început de iunie, o servesc rece şi în doze mici. Când simt că nu mai am „gust” pentru lectură am câţiva autori pe mâna cărora merg la sigur pentru regăsirea…

Am urmărit finala Ligii Campionilor exact ca în vremurile bune, cu televizorul scos în curte, cu antene făcute pe „picior” şi agăţate în vie,cu ceva de udat gâtul, cu vărul Liverole- unul din ultimii mohicani ai serilor fotbalistice de acum 25-30 de ani- fumând cât doi turci, cu atât de multe discuţii încât nu am…

„Poate vă întrebaţi de ce locuiesc în Bucureşti, eu care iubesc atât de mult câmpia şi apele ei?”, e una din întrebările la care Fănuş Neagu nu a găsit un răspuns la tinereţe şi a încercat o explicaţie la maturitatea târzie. Întrebare mă atinge, mai ales că toate explicaţiile pe care le găsesc nu reuşesc…