Caut spiritul fotbalului pe maidane și stadioane de mai mulți ani. Am renunțat la arenele depopulate, am încercat pe islazurile săteşti, acum merg pe terenurile dintre blocuri. Urmăresc cu predilecție ligile inferioare, până pe la Liga a 4-a, pentru că este evident că apariția banului strică toată povestea.În ultimi șase ani au dispărut mai toate echipele din prim-planul fotbalului care au reprezentat ceva, atât din punct de vedere statistic cât și afectiv. Nu cred că e o întâmplare, cineva a vrut ca spiritul fotbalului să moară și să rămână doar așa zisa afacere.
Categorie: O lume minunata
Au îmbătrânit posterele
În apele tulburi ale facebook-ului am pescuit o știre legată de vedetele feminine care anul acesta au făcut 50 de ani. Nu sunt consumator de mondenități, dar treaba asta mi-a sărit direct în ochi. Pe listă erau câteva nume interesante, cunoscute, nu le mai repet pe toate, dacă vă roade curiozitatea vă puteți deplasa la sursă (OKmagazin). Recunosc că am înghițit în sec când am văzut că pe listă se regăsesc Cindy Crawford, Janet Jackson, Salma Hayek.
Femeia cu barbă
Evit să mănânc pe stradă, chestie de gust și de pudoare. Totuși, asta e cusurul meu, din când în când îmi calc pe principii și înfulec câte o gogoașă la margine de bordură. De o lună primesc un semn și nu pot să-l descifrez. Poate mă ajutați.
Ori de câte ori sunt cu gogoașa în gură și zahărul pudră pe mustață, prin fața mea trece o femeie cu barbă. Exagerez puțin, nu chiar barbă ci doar mustață și cioc. Are undeva între 30 și 50 de ani, se îmbracă sinistru de mulat pentru formele ei derutante, și își face veacul prin zona mea de plimbare, fiind mereu în mișcare.
La drum cu urmaşii baronului Munchausen
Am călătorit cu trenul după o pauză consistentă, mai lungă de un deceniu. Habar nu mai avem despre felul cum mai arată interiorul vagoanelor și nici despre „fauna” care le populează. Ziua era una liberă pentru tot poporul, destinația una de relaxare (Brașov), deci bănuiesc că publicul era puțin diferit de cel obișnuit. Oricum, prima impresie, a interiorului vagoanelor, a fost una bună, prin comparație cu ceea ce era în vremurile când făceam naveta săptămânal pe ruta București – Găești.
Beția libertății
Viaţa mea? O cascadă, acum cred că mă apropii de impactul cu fundul lacului, ca să nu zic al sacului. Cum vrei să ți-o povestesc, pe scurt sau pe lung? Aaa, pe lat, ești curvit! Bravo.
Am făcut seminarul teologic, înainte de 90, am prins o parohie mare în București, eram pe cai mari și dintr-o dată s-a rupt ceva în mine, m-am certat cu Dumnezeu…Hai sictir! Te văd că îți sclipesc ochii, ești curvit, nu muști din astea.
Sinucigașul
Executam nişte fotografii de pe unul dintre podurile care traversează autostrada Bucureşti – Piteşti, când lângă mine parchează o maşină de poliţie. Am crezut că poliţistul mă abordează din cauza bicicletei parcate uşor abandonat-trântit. -Bună ziua, ce faceţi aici? -Fotografii! -Aaaa, credeam că faceți altceva! -Ce altceva? -Eee… o prostie. -Să mă sinucid? -Da. -Păi…
Nicu „Brătară”
Nicu „Brăţară” lucrează la o firmă de salubritate. Nu ştie cum e trecut în cartea de muncă, de fapt nu ţine minte, dar în niciun caz măturător. Asta face toată ziua, dă cu mătura pe străzi. Are spre 55 de ani şi e supărat că „astea mici s-au şmecherit”. Îi plac femeile. Mai mult decât…