Categorie: O lume minunata

Dreptatea umblă cu capul spart şi justiţia bâjbâie legată la ochi. Cu toate acestea unele forme ale justiţiei sunt extrem de placute.

„Florico, pa!” Acesta este textul de pe biletul de adio lăsat soţiei sale de văcarul din Siliştea Gumeşti, după care s-a sinucis puţin. (Sorin Preda, Moromeţii, ultimul capitol –  via România literară)

Sunt de notorietate bancurile cu idioţi care văd pentru a doua oară un film şi la final speră ca eroul pozitiv să scape cu viaţă măcar la reluare. Într-o asemenea postură m-am aflat noaptea trecută, imediat după miezul nopţii, când m-am trezit( înainte să adorm) că urmăresc emisiunea Replay de pe TVR 2. Subiectul principal…

După ce am servit o cafea de cicoare şi am băut o bragă rece am început să lecturez presa. Crize, catastrofe prevestitoare de apocalipsă, războaie iminente. ( început de secol XX) . . . . . . . . . . . . . . . . . . M-am trezit, am servit o cafea…

Foto document. Imaginea este din urmă cu 32 de ani( sunt cel mic din dreapta, înconjurat de un frate şi trei veri) pe atunci puricii nu se mai potcoveau cu 99 de ocale de fier, dar eram destul de aproape de respectivele vremuri. La mijloc este steagul de „Iordan”. „Iordanul” este un obicei foarte vechi…

Când nu scriu aici, mai scriu aici.