Triptic banal de Ion Minulescu Prin curtea pavată cu plăci de bazalt Răsună grăbiţii pantofii de atlaz, Răsună ca stropii de ploaie ce cad, Ce cad din înaltul şi negrul pervaz, Ce cad din pervazul patrat şi înalt Pe plăcile negre şi verzi de bazalt. Sunt singur… Odaia-mi cu albii pereţi Îmi pare enorma cutie…
Categorie: O lume minunata
Ţara mea
Ieri mi-am petrecut 10 ore din viaţă în cel mai mare şi mai mobilat cavou din Europa. Cu morţii vii în preajmă, aveam senzaţia că dacă închid ochii nu mă voi mai trezi niciodată. Şi vorbeau atăt de mult, de plat, de fără noimă, încât simţeam că nu am cum să scap neadormit. Când nu…
Echipa care pierde cu zâmbetul pe buze
Răcoare
Ne paşte ceva sau cineva. Încă nu îmi dau seama. Bătînd câmpii, pe jos evident, am constatat că frigul toamnei are în el arome de vară, pe când răcoarea primei luni de primăvară poartă în ea amintirile crivăţului. Cu toate acestea perspectivele sunt cu totul altele. Depinde ce suporţi mai uşor, trecutul sau viitorul.
Înainte şi după
Tăcere
Îmi rafinez tăcerea. O diversific, tăcere de birou, de stradă, de dormitor, de petrecere, de dimineaţă, de seară. Prea mulţi oameni tac ca proştii. Nu poţi să taci în faţa unui ceai aşa cum o faci în faţa unui pahar de vin, în primul caz îţi trebuie o anumită gravitate în a nu spune nimic,…
Presă
Monumental! La , pardon, pe B1 TV, Bobby Păunescu vorbeşte în limba italiană şi Radu Moraru îi răspunde în română. Între ei, pur şi simplu la mijloc, actorul Michele Placido. După 5 minute PăunescuL a dat-o pe româneşte. Mă retrag la o stenogramă cu ceai verde.
