O doamnă foarte în vârstă, cel puțin asta îmi indica fața, discuta cu o tânără, nu vreau să o descriu pentru a nu atinge unele sensibilități. Doamna schimba subiectul discuție cu o viteză amețitoare, bucătărie, creșterea copiilor, modă, comportament în societate, carieră. Se ajunge, inevitabil și la bărbați și căsnicie.
La noi în sat, mai ales de Paște, oamenii cred în minuni și legende. Două aproape că s-au prăbușit anul acesta. Ca în orice sat și în acesta există oameni cu o sete de nestăvilit.
Undeva în Bucureşti, într-un mini-cartier nou clădit, cu populație majoritar hipsterească, un tip, din aia epilați pe mâini și picioare, pensați, care își lucrează freza și își cremuiesc barba câte o oră în fiecare dimineața, bine plimbați pe la sala de forță, dar pe care …
Îmi fac rondul zilnic prin zona de case cuprinsă între Cișmigiu și Gara de Nord. E aproape primăvară, e cald, simt în nări parfumul de oraș de la începutul secolului XX, amestecat cu mirosul de urină, de ieri, dosită pe la colțurile clădirilor.
Cred că e de la astenia de primăvară, altfel nu-mi explic de unde această avalanşă de ciudaţi în proximitatea ființei mele.
În fața mea la coadă la covrigi (da sunt cozi la covrigi, pentru că sunt ieftini și umplu burțile) se află un domn.
Uriașele rezerve de prostie și fudulie ale poporului român sunt la locul lor și nicio companie străină nu vrea să le fure. Redau un scurt episod…
O doamnă în vârstă așteaptă autobuzul pe prima bandă a șoselei. După ce două mașini o ratează de puțin, o invit pe trotuar, e un loc mai sigur. Refuză, nu poate să urce bordura, e foarte bolnavă. Nu insist, suntem deja peste 7 miliarde
