Un vecin, un bătrânel care se mișcă mai greu, m-a prins în buza liftului și …m-a rugat să-i cumpăr de la „taraba” de peste drum revista „România Mare”. Amabil, m-am prezentat la chioșcul respectiv, pe care în mod obișnuit îl ocolesc din cauza vânzătoarei , o doamnă mult mai preocupată să ascundă marfa vânzătorilor ambulanți,…
Vieți multiple
Gara de Nord, la umbra hotelului Ibis, între doi boscheți, trei muncitori de la drumuri serveau masa de prânz, discutând despre un al patrulea. -Îl crezi tu așa prost, da să vezi că și-a scris toată viața într-un caiet! -L-ai văzut tu? -Da. -Ai citit caietul? -Nu, că l-a vândut la unu de pe Griviței,…
Suprarealismul s-a născut la sat
Pasiunea mea pentru fotbal, lumea satului și câmpie poartă un nume: Voința Ionești. Așa stând lucrurile ori de câte ori pot, și pot destul de des, mă prezint pe stadionul Central din Ionești. Duminică, echipa locală urma să întâlnească liderul clasamentului (Onoare vest, Dâmbovița) Flacăra Zăvoiu. La astfel de meciuri se trece foarte ușor de…
Tristețea cărților (2)
În una dintre vânătorile mele prin anticariatele orașului am achiziționat o carte pe care o aveam în vizor de mai mult timp: Raport către El Greco. Bucuria viitoarei lecturi mi-a fost umbrită imediat după ce am deschis cartea. Pe prima pagină era o dedicație, care îmi spunea povestea scurtă a unui cadou, făcut de un…
Servesc patria!
O țară întreagă pare căzută pe spate, cu poalele ridicate peste brâu, leșinată de surprindere, că a descoperit în mediul virtual un polițist care știe să scrie corect, e capabil să urmeze un fir logic atunci când înșiruie mai mult de șapte fraze și are umor. Precizez că în această viață am interacționat puțin spre…
Joe Dassin, discul încă se învârte
Pe 20 august 1980, bărbații din întreaga lume au pierdut un ajutor de nădejde. Au existat vremuri când mulți tineri și mai puțin tineri au reușit să facă mari cuceriri cu ajutorul lui Joe Dassin. Chiar dacă în materie de muzică, la noi, multe erau interzise, Joe Dassin era tolerat, puteai găsi discurile sale și…
Chaplin, doi metri de beton și un zâmbet inexpugnabil
Răutatea umană ne urmărește uneori și dincolo de granițele palpabile ale acestei lumi. Cel mai frumos zâmbet al umanității imprimat pe peliculă a trebuit să se ascundă sub doi metri de beton armat pentru a putea să scape de efectele nedorite ale propriei faime (**). Aceasta este constatarea tristă a unei veri în care Telecinemateca…