de Constanţa Buzea Acolo unde cred că eşti Nici trenurile nu străbat Acolo ca de sticlă par Pădurile de brad brumat. Tot mai departe simţi şi taci Adăugat la rest mereu Şi nu mai pot înainta Decât pierzându-mă şi eu. Cum ninge alb e orice drum Şi alb respiră-ntregul timp Nici nu te-aş recunoaşte-acum Desperecheat…
Poftă bună!
Din ciclul „ce caut eu în casa mea?”, astăzi avem masa de după-amiază. Ca orice românaş sunt şi eu un ciorbist amator. Acum vreo 2 zile, nici la prânz, dar nici pe seară, am luat cu asalt bucătăria cu scopul de a-mi umple golurile interioare, cele de din vale de gât, cu cele din cap…
Am privit diavolul in ochi
Ca orice viitor pensionar am mai multe fixuri. Unul din ele este ca adesea foarte aproape de miezul nopţii să mă uit câteva minute la postul tv Trinitas. Opţiune personală, îmi place să văd câţiva îngeri pictaţi înainte să închid ochii. Ghinionul face ca Trinitas să fie plasat de către cei de la RCS-RDS, la…
Găina fără umor
Am prostul obicei ca din când în când să mă arunc cu capul înainte în mici aventuri… în materie de lectură. Uneori aceste escapade mă costă şi ceva bani, nu doar timp. Ultima ispravă o reprezintă cartea lui Ion Cristoriu – „Găina fără bilet”. Pe bună dreptate se naşte întrebarea : „ce se află în…
Terenul poporului
În ultimele 5 zile am ascultat nesfârşite discuţii despre superbul stadion şi odiosul gazon. Am făcut un calcul simplu, cu beţişoare, şi din declaraţii mie îmi iese că pe Naţional Arena s-au aflat cam 2,5 milioane de spectatori, deşi constructorul susţine că ar intra maxim 50300.
Paznici la bun simţ
Lipsa de civilizaţie costă foarte mult. La propriu. Când nu mai exis-tă nicio soluţie, formele simple de civilizaţie sunt apărate cu bâta în mână. Nu e vorba de filosofie de trotuar, ci de lucruri concrete. După ani de aşteptare, primarii Capitalei s-au decis să igienizeze o parte din pasajele pietonale. Ne referim în primul rând…
Durere
Există discuţii pe care nu pot să le ocolesc, chiar dacă nu mă privesc. Curiozitate bolnăvicioasă. Ieri, într-o staţie de autobuz, doi bărbaţi, îmbrăcaţi relativ bine, unul sărit de 45 de ani celalalt ceva mai tânăr discutau suficient de tare încât să mă pună în poziţia ascultătorului. Primul foarte agitat în gesturi şi vorbe, celălalt…