Mă retrăgeam spre casă precum soldații lui Napoleon din Moscova, înfrigurat, înfometat, cu ranița goală și cu gândul la mii de kilometri de mine. Din depărtare se auzea o voce aflată la intersecția dintre euforie și melancolie. ”Ai craci ca ai mei?” răsună o întrebare fără răspuns. Mai fac câțiva pași și observ întregul tablou:…
Când îngheață răutatea?
Răutatea îngheață încet, mai întâi în colțul gurii, unde cuvintele stau înșirate ca niște păsări speriate. Apoi în mâini, care nu mai știu dacă să lovească sau să ofere, puțină căldură în tăcere. Îngheață când aerul se limpezește și nu mai ai unde ascunde nimic, nici măcar licărul unui chip pe care l-ai iubit și…
Falsificatorii
Sâmbătă am fost extrem de ocupat. Am făcut bani. Pe bandă rulantă. Cu foarfeca, un marker negru și o agendă veche. Am decupat hârtiuțe, am mâzgălit pe ele 5 lei, 10 lei, 50 lei și le-am lăsat la uscat pe masa din bucătărie, ca pe niște bancnote scoase dintr-o imprimantă strâmbă. Arătau atât de jalnic,…
Moș Nae
Început de ani ’90, seară de Moș Nicolae, orașul mirosea a combustibil ars, benzină cu plumb – așa se purta atunci –, scorțișoară prefabricată și speranțe ieftine. Eu mă târam pe stradă cu aerul acela specific studentului sărac: un amestec de foame, idealism și niște lei în buzunar, care se devalorizau în timp ce îi…
Nae
Nae era șomer de peste treizeci de ani și trăise liniștit. Nu se găsea mereu pâine pe masă, dar stomacul lui nu a dus niciodată dorul țuicii. Totul s-a spulberat când a împlinit șaizeci și cinci de ani și a început să fie înconjurat de binevoitori care îi explicau, cu zel, cum poate ieși la…
Domnul meu
Mă dau în vânt după oamenii care vorbesc fără să fie întrebați. Mai ales în locuri din care nu poți ”scăpa” imediat. Pățesc adesea. Când nu pățesc, mă lipesc… de curiozitate. Ultimul caz, un domn îmbrăcat după moda și cu haine din anii 80 discuta aprins (monologa de fapt), pe un soi de terasă a…
Năvodari : Ăştia nu câştigă
Poveştile din armată au fost spaima soţiilor şi copiilor decenii întregi. Le-au auzit la mese, la petreceri, la priveghiuri – până când, la primele cuvinte, simţeau instinctiv nevoia să fugă. Noroc că armata s-a desfiinţat şi spaima s-a mai stins. În zona mea de cunoştinţe (mă tem să mai folosesc cu lejeritate termenul prieteni) povestea…
