Dacă pornesc aerul condiționat, mă doare capul. Dacă pornesc ventilatorul, mă apucă altele. Sunt condamnat să mă înăbuș cu căldura. Am 32 de grade Celsius în casă. Laptopul a intrat în comă. Pisica doarme de opt ore fără să clipească. Eu nu fac nici una, nici alta. Privesc tavanul. Se lichefiază încet și pleacă spre…
Ai îmbătrânit maestre
Ieri, la radio, am primit un mesaj de la un ascultător anonim: „Ai îmbătrânit, maestre”. Evident că instantaneu mi s-a zbârlit creasta precum la cocoș după ce în oală se adaugă și borșul. Altfel, am observat recent că oamenii și timpul au început să se comporte cu mine într-un mod suspect de respectuos. Tinerii îmi…
15 mai
Există în viața fiecăruia câteva date care se așază în memorie cu greutatea unei mari victorii sau a unei înfrângeri dureroase. Le purtăm cu noi fără efort, ca pe niște borne care ne împart existența în înainte și după. Ziua nașterii este, de obicei, prima dintre ele. Apoi vin alte repere. Fiecare dintre aceste momente…
Trecut-viitor
Stau pe loc și circul cu o viteză uluitoare în trecut și în viitor. Vehiculul? Două cupluri, nu neapărat în sensul tradițional. Doi domni, trecuți de 60 de ani, vorbesc cu patos despre ce se mai poate fura (ei nu folosesc acest termen, preferă expresia „adus acasă”) de la locul de muncă. Unul dintre ei…
Timpul… trecut
Există o vârstă la care timpul nu curge, ci stă. În copilărie, „acum” este singura unitate de măsură care contează, iar trecutul, chiar și cel apropiat, capătă proporții mitologice. O absență devine rapid o eternitate. În urmă cu cincizeci și trei de ani, într-o zi de duminică, bunicul meu patern se stingea. Nu l-am cunoscut…
Motocoasa
Cunosc un cetățean care, dacă nu face zgomot, nu poate să trăiască. Dacă există un flux de energie electrică spre casa lui, ne pisează nervii cu o boxă. Dacă nu, zbiară el. Când îl doare în gât, pune mâna pe o motocoasă, care scoate cele mai demente zgomote și, uneori, taie și iarbă. Recent, când…
Bomboane
Marea pasiune a copilăriei era să stau pe banca de la poarta casei și să observ trecătorii. Le analizam mersul, modul în care își poartă hainele, felul în care salută, le rescriam viețile cu întâmplări fantasmagorice, niciodată gândurile neavând legătură cu realitatea sau cu răutatea. Anii au trecut, banca este tot la poartă, doar eu…
