Marea pasiune a copilăriei era să stau pe banca de la poarta casei și să observ trecătorii. Le analizam mersul, modul în care își poartă hainele, felul în care salută, le rescriam viețile cu întâmplări fantasmagorice, niciodată gândurile neavând legătură cu realitatea sau cu răutatea. Anii au trecut, banca este tot la poartă, doar eu…

În februarie mă simt, inevitabil, la graniţa dintre un capăt de drum şi un început. Înot în ceaţa melancoliei ca prin fumul ţigărilor pe care nu le-am fumat niciodată. Sunt optimist şi vesel în timp ce sunt trist şi am convingerea că după colţ pândeşte cea mai frumoasă primăvară. Sunt tânăr şi bătrân în acelaşi…

Am plăcerea și inconștiența să vă recomand un serial pe care l-am văzut (până acum, când scriu) doar pe jumătate. Filmul are toate ingredientele ca să nu-mi placă, dar și un tragism care mă face să-mi placă foarte mult. Declanșatorul a fost o scenă – doi îndrăgostiți circulând pe trotuare paralele, despărțiți de o stradă…

Așteptam liniștit într-o instituție publică, purtând un dialog intens cu mine însumi. Nu mă contraziceam; în general sunt de acord cu mine. Aud un „Dane, Dane”, care nu îmi atrage atenția, urmat de un „Coane”, care îmi indică destul de clar că poate fi vorba despre mine – așa îmi spuneau colegii în primii ani…

„Ai 65 de kilograme. Nu, stai să-l reglez… ai 98.” „E bine?”„E bine.” Mă ridic într-un cot. Din pat se văd holul și cântarul, unul antic, cu reglaj manual, probabil păstrat pentru aerul său vetust. Lângă el, trei femei și doi bărbați. Următorul client avea fix 100 de kilograme. Mă uit mai atent la el:…

Uneori, lunea, umblu teleleu. Pe aproape: prin spatele blocului, la piață, la supermarket. Lunea trecută am plecat cu o sacoșă dolofană, plină cu recipiente din plastic, 50 de bani bucata. Am bătut direct la porțile ghinionului: trei magazine, trei eșecuri — ba nu mai funcționa aparatul, ba nu mai aveau spațiu… diverse. Am plecat cu…

De fiecare dată când aud explicația „suntem mici, nu contăm”, invocată ca scuză pentru lașitate, îmi vine să apuc drumul codrului. Nu pentru haiducie, ci pentru izolare totală. Când ești mic și te simți presat de „unul mare” – care, dacă vrea, oricum te înghite – nu ești lipsit de opțiuni. Dimpotrivă. Poți fi curajos,…