Duminică fiind, am zis să mă răsfăţ cu un film vechi pe gustul inimii mele. Ladri di biciclette (Hoţi de biciclete) – regia:Vittorio de Sica a fost alegera mea. De foarte mult timp nu am mai privit cu atâta emoţie un film. Am resimţit din plin toate neputinţele tatălui şi unica palma părintească primită de fiu. La final m-am recompus piesă cu piesă pentru a putea să mă ridic din scaun. O lecţie despre cât de puţin ne trebuie să fim fericiţi sau despre cât de uşor putem ajunge în pragul disperării.
4 thoughts on “Hoţi de biciclete”
Comments are closed.
Si eu tot cu emotie am vazut in w/e Antichrist, inca nu mi s-au desclestat dintii… Ca sa-mi revin o sa-l vad diseara pe al tau.
E o alegere inteleapta.
‘hotii de bicilete’ merge mai bine ca aperitiv. apoi vine la fix un antichist de-al lui von tirer. cu putin vin rosu, poate
ce zici domn dedes? 🙂
Eu ma cam feresc de Necuratul, chiar si in varianta cinematografica.