Imaginile de la sfinţirea Bisericii Cotroceni m-au uns pe suflet. Gloata s-a manifestat în toată splendoarea ei, sudalme, îmbulzeală, picioare sfărâmate, capete sparte. Doamne care au uitat de foarte mult timp când au luat prima pensie împingeau mai bine decât orice rugbyst din echipa naţională, domni venerabili cu frică de Dumnezeu înjurau de toţi sfinţi în uşa bisericii. Dacă aşa se manifestă cei mai cucernici dintre români, ce pretenţie să mai ai de la restul. La scurt timp am văzut imagini de la pelerinajul la moaştele Sfintei Parascheva. Schema se repetă la indigo şi la Iaşi. Nu înţeleg de ce Becali nu apelează la acest comando de drept credincioşi pentru a rezolva problema la Steaua. Ori cât de răi ar fi băieţii de la galerie nu au nici o şansă în faţa acestor oameni, antrenaţi la cozile comuniste şi perfecţionaţi la pomenile de orice natură de după 90.
De câte ori mă visez Stalin mă trezesc lac de transpiraţie când îmi dau seama că România nu are o Siberie.
nu are o siberie, dar are un dede’s. e mult mai tragic! 😀
zici dumneata? tragic este ca il are dar nu-l cunoaste.
la asta ma refeream, domle!
multumesc
genial, ca de obicei, dle dedes
mersi krekanel, sper ca nu o sa urmeze un val de critici.
🙂 🙂 🙂 Ce critici, Dedes, poate doar alaturari la ale tale … Ma gandesc ce-or fi crezand pe mai departe despre minuni aia de-au plecat de acolo cu capul spart sau piciorul rupt …
pai fiecare are parte de minunile pe care le merita.
🙂 🙂 🙂
nu inteleg atunci de ce nu castig la loto …
dar joci?