Am 21 de ani, neîmpliniţi, sunt sănătos din toate punctele de vedere şi vreau să iubesc. Am venit de curând în Bucureşti, lucrez într-o multinaţională la departamentul tehnic (cică aşa trebuie să zic) sunt bine plătit şi caut cu disperare să trăiesc o poveste de dragoste. Chiar acum vreau să-mi încerc norocul. Farmecul meu personal trebuie să-şi facă treaba.
Cei drept nu sunt prea în formă, am cărat toată ziua la mortar şi la terminarea programului am băut cu meşterul şi o jumătate de „cavadoro” cu pepsi, că aşa îi place lui. Nici nu m-am schimbat, dar nu cred că asta contează prea tare. Fesul ăsta plin de var nu e foarte elegant, dar mai bine aşa că m-a tras curentul la o ureche. Acu ce să mă încurc de el şi aşa tricoul asta miroase de mă ia cu leşin ( banul se face cu transpiraţie moldovene – aşa zice meşterul), şi mai am în picioare şi pantofii aia „ciocaţi”, ai dracu s-au întors vârfurile alea de zici că vor să mă înţepe . Uite-o pe asta cum arată. Bucuria…. „Mergeţi la facultate? Şi eu tot acolo, trag glet în biroul profesorilor şi pun gresie în baia fetelor. O cafea? Sunt bou, mersi”. A dracu bagaboantă, mă face şi moldovean, numai după interes, să fi fost acuma cu o decapotabilă să văd ce mai zicea. Mai bine mă duc la cămin, mă aranjez niţel şi am pe unul care ştie nişte piese lângă gară. Mama mă-sii, ce, cu studentele astea nu aş cheltui bani? Film, ţigări, mol, potol şi poate nici nuu… Aşa măcar e treabă sigură. Asta până învăţ eu cum e treaba în Bucureşti şi după aia să te ţii. Aleargă ele după mine.
aproape ca uitasem cuvintele astea atat de uzitate in vremurile alea friguroase – potol, ciocate, cavadoro, piese…
si? te-ai iubit pe saturate? :p
pai chestia cu iubitul nu mi-a mai spus-o. e discret.
ia mai trage-l de limba, vad ca e plin de resurse :))
pai imi e frica de ce poate sa spuna