Ce poţi să faci într-o vineri în care totul merge pe dos şi nu-ţi iese nimic. Te scufunzi până la gât în fotoliu şi te uiţi la un film. Cum din noiembrie până în martie sunt bântuit de ruşi, am zis să servesc un Mosfilm. Am ales Sibiriada lui Koncealovski şi bine am făcut. O poveste de la capătul lumii, capăt care nu scapă nici el de tăvălugul istoriei. Uneori judecăm fără să înţelegem, plecăm prea devreme şi ne întoarcem foarte târziu. Învăţaţi cu măsurile mici nu putem concepe imensitatea. Sibiriada îţi dă de gândit. O întrebare mă frământă, dacă filmul nu ar fi fost făcut în 1979 ci 30 de ani mai târziu, cum ar fi arătat?
2 thoughts on “Sibiriada”
Comments are closed.
multe mai indura fotoliul ala, domn dedes. am putea spune ca n-a avut noroc in viata. si cand te gandesti ca intr-o zi va ajunge pe foc in amintirea serilor dedeiste de altadata 🙂
Pe asta am sa-l crut de foc.