ora 11

E din nou duminică şi e ora 11. La realitatea tv aceeiaşi lătrăi îşi guiţă discursurile preambalate. Îi bruiez cu nişte colinde tradiţionale livrate de computer. Stau singur în cavou şi este frig. Pardon am încurcat fişierele, asta zicea altul cu mult înainte să mă nasc. Stau singur în birou şi este cald de te apucă leşinul. Un ochi veghează fereastra, celălat monitorul unde diverse site-uri refuză să-mi prevestească o ninsoare zdravănă.  Al treilea ochi doarme liniştit, aşa îi dictează conştiinţa. Sunt un maniac al zăpezii. Aş consuma viscole de trei ori pe săptămână în porţii mici, dar nu m-aş da înapoi nici de la unul în calup mare. Acasă un pilaf cu ciuperci îşi vede liniştit de treabă, aflu că mă aşteaptă cu răbdare. Rabdare am şi eu, mă gândesc la pilaful aburind şi visez la sarmale şi caltaboşi. Postesc în salturi. E 11.10, să mai şi muncim.