Pierderea ochiului
(Nichita Stănescu)
Aş ciocăni cu unghia pîna cînd
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul pînă cînd
mi s-ar toci.
Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
”Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vîrful ei,
de ce să-l spargi?”
Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva
Minunate versurile şi imaginea. Mi-am şters ochelarii, ca să le văd mai bine. 🙂
multumesc.
esti un drac, dedes. ma refer la talente 😉
si eu care ma inchipuiam inger.