Am auzit ceva despre locul de naştere al veşniciei. Cred că este adevărat.
În imagine avem un personaj insensibil la ultimele măsuri ale Guvernului.
„Ce conteză că îmi vor lua nu ştiu cât procent din aproape nimic. Eu să fiu sănătos să pot să muncesc în continuare „.
Cam aşa gândeşte un român condamnat la muncă pe viaţă.
iar ma bag peste matale, bre, si intreb – desi iti dau dreptate, ca intotdeauna 😛
– daca taranii sunt condamnati la munca pe viata, ei care mai scot o rosioara, un cartofior, un ousor, o gaina grasa si frumoasa, flamanazii (salariati sau pensionari) de la oras, aia care au de platit rate, taxe si intretineri mai mari decat veniturile, cum mai sunt? 🙂
acestia, saracii, sunt condamnati sa ajunga la mila statului.
Poate ca ne-ar fi de folos o noua revolutie, una de reruralizare. Sa ne mutam cu totii mai aproape de locurile natale ale vesniciei.
Singura solutie, inca o revolutie!