„Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi”. Aşa că nimic nu mă împiedică să-mi amintesc, mai ales că afară e puţin luna mai, de un disc pe care l-am ascultat de câteva mii de ori în copilărie : Tudor Gheorghe – Veniţi, privighetoarea cântă. De atunci m-am pricopsit şi cu pasiunea pentru poeziile lui Macedonski.
Se duce…
(Alexandru Macedonski)
Se duce noru-n al său zbor
Ca gândul meu rătăcitor,
Aci de lună poleit,
Aci de noapte înnegrit.
Se duce râul pe costiş,
Încolăcit pe sub frunziş,
Aci şoptind un cântec blând,
Aci umflat şi spumegând.
Se duce vântul printre foi,
Se duc şi lucruri vechi şi noi,
Se duce tot ce e de dus,
Pământul jos şi luna sus.
Dar când e totul călător,
Schimbat mereu sau schimbător,
Al meu destin e nencetat
Neschimbător şi neschimbat.
*Dacă ascultaţi cu atenţie puteti auzi şi sunetul scos de acul care trece peste disc.
