Asa cum este de notorietate pentru o mare parte a mapamondului, Dede citeste. Si nu asa de croaziera, ci industrial. Va recomand o carte care mi-a luminat vacanta:
Alte glasuri, alte încăperi – Truman Capote Dulcea pasăre a copilariei
Un roman care merita să fie citit de toţi cei care sunt siguri că în viaţa lor au fost şi copii, pentru că lumea este populată, din pacate, de destui oameni care nu mai păstrează nici cele mai vagi urme ale inocenţei din anii fragezi ai vieţii. Cei singuri la părinţi, orfani, abandonaţi sau care au avut nenorocul să facă parte dintr-o famile destrămată au câteva motive în plus să încerce să se redescopere. Toate gândurile unui copil singur, toate visele, toate angoasele, toate bucuriile mărunte pe care nu are cui să le împărtăşească se găsec în cartea lui Truman Capote. Joel Knox, un copil aflat în antecamera adolescenţei, pleacă într-o călătorie iniţiatică, împins de la spate de moartea mamei sale. Cu o scrisoare şi câţiva dolari în buzunar, plecă în cutarea căminului pierdut. Este nevoit să meargă să locuiască alături de tatăl său, un personaj mai rece decât mama moartă, într un conac izolat din Alabama, un camin care exacerbează toate spaimele copilului. Primul contact cu noua lume în care a intrat este brutal şi premonitoriu pentru ceea ce îl aşteaptă. O lume în care fantasticul îşi face apariţia nestingherit, ziua în amiaza mare, iar vrăjitorii, mai mult sau mai puţin profesionişti, au soluţii pentru aproape toate problemele. Pentru Joel, locatarii casei în care vegetează tatal sau reprezintă imaginea deformată a maturităţii neâmplinite. Întreaga poveste este ţesută cu măestrie de Capote, un virtuoz al scrisului(un Pagannini semantic, aşa cum îi plăcea să se autocaracterizeze ), care ştie să profite la maxim de aerul misterios al unei Americi proaspăt ieşite din criza economică, în care munca nu reprezintă o soluţie, rătăcitorii de meserie fiind la mare modă. -Alte glasuri, alte încăperi- este romanul de debut al celebrului prozator american, roman scris la 23 de ani, cu o maturitate pe care puţini scriitori o pot atinge după numeroase încercări. Este carte care anunţă viitoarele capodopere ale lui Truman Capote, el însuşi un adevărat personaj de operă cinematografică.
DEDE
Alte timpuri, alte amintiri
Ca imi adusei aminte de copilaria mea si a lui Capote, na! M-ai starnit dom’le Gargantuancea. Si cum stateam eu intr-o zi asa, pe la amiaza, mestecam la tutun si ma uitam ca prostu asa in gol. Nu cu ochii-n Alte glasuri, alte incaperi, ca-l citisem, deja ci la un Spania – Romania d’ala de arhiva. Si la fel ca-n romanul lui genialului scriitor american, imaginile celea m-au dus cu gandul fotbalul nostru de pe maidan. Cum mai jucam noi, seara de seara, la batator, fantasticul „la malai”. Nu ca eram eu bun la acest sport. Cred ca aduceam nitel cu Michel. Da’ nu cu faimosul jucator al Realului din anii 80, ci cu Michel Houellebecq, scriitorul francez. In fine. Si ce vad eu acolo… Fotbalisti mari, uriasi, pe care Divizia A nu putea să-i mai incapa se luptau cu taurii iberici, la Madrid. Cad un Lacatus subtire, lenes si indolent cit toata uzina IMGB in timpul orelor suplimentare. Un Bumbescu-livezeni artagos si lent, un Hagi fisnet fara fumuri si chiar o rezerva cu par lung si des, viitoarea arma secreta a Generatiei de aur. Peste toti trona de la inaltimea sa un deşirat pe nume Silviu Lung… Vlajganul a doborit stupid un adversar in suprafata de pedeapsă. In minutul 91, timpitul! Şi penalty pentru iberici. Bate un pustan voinic pe nume Butragueno, dar parează Silvică. Fluier final. Un spectator de-al lor cu fular intra pe teren il ia de git pe Butragueno. Asta saracu, vedeta in devenire, ce sa zica si el… Asa erau timpurile. Nu se inventasera placajele jandarmilor.
Stiam meciul acela, il mai vazusem si in copilarie. Atunci mi se parea galactic, cum zic comentatorii de azi de la tv. Acum, il vaz enorm si il simt monstruos. Parca nu mai e meci, parca e un roman. Imi starneste amintiri si sentimente.
E clar se apropie batranetea, nea Dede…
nici mie nu mi-a venit sa cred ca a fost scrisa cand autorul avea 23 ani…cand am citit-o mi-au placut toate simbolurile folosite: oglinzile, ceasurile, zapada …insa am fost un pic dezamagita de final