Devenit profesor la apelul de noapte, Pantacruel se tine de dat teme. Normal ca am preluat insarcinarea, pe piept, mi-am potrivit-o pe dreptul meu de aur si chiar acum trag cu sete, ca dintr-un trabuc cubanez. Sa vedem cum suna tema:”ultima carte care v-a luat minţile. cartea fără de care v-aţi simţi mult mai săraci şi mai nefericiţi. fără de care aproape că nu aţi mai putea trăi:)
ultima mare ‘iubire’.”
In general nu-mi pierd mintile, pentru ca trebuie sa ai ca sa poti pierde, dar ….
Deci (am plecat bine, scurt si la obiect). Nu e cazul sa ma gandesc prea mult, nu sunt foarte obisnuit cu aceasta indeletnicire, stiu despre ce carte e vorba in ceea ce ma priveste. Indeplineste toate cerintele. Am citit-o, o citesc si sunt convins ca si in viitor am sa revin cu placere la ea. Scrisa simplu, aproape schematic, are suspans, actiune, dramatism, metafore greu de dibuit de un ochi neavizat, ascunde o intreaga filozofie, imi ofera raspunsuri la multe intrebari, are o muzica interioara, o poezie tandra desi e o proza bazaltica, ma face sa ma simt un Marco Polo pe cu totul alte meleaguri, descoperind mereu noi si noi taramuri, virgine pentru mine. Pe scurt, imi place. Plus ca are si o alta mare calitate: este scrisa de cineva din aceeasi natie cu mine. Sanda Marin este autorul, Carte de bucate, titlul.
Pentru cei cu un simt al umorului ceva mai atrofiat totusi am sa dau un raspuns in spiritul si litera cererii. Ultima carte citita este si ultima care m-a impresionat foarte tare. „Copilaria” de Maxim Gorki. Da, un autor sovietic, comunist dupa unii, mare scriitor dupa mine. Gorki, pentru ca prefer cararile mai putin batute in detrimentul autostrazilor intens luminate. Este prima parte dintr-o trilogie autobiografica. O carte despre rusi, adica despre dragoste, moarte, votca, ceai, distante enorme, abandon, credinta, Dumnezeu, Sfinti, pumni, bataie crunta, saracie, bani, avaritie, vise, COPILARIE. Carte frumoasa, cinste cui te-a scris.
domnule dede,
nu stiu daca te-am mai intrebat,
dar pare-mi-se ca ai fost premiantul clasei, mai in tinerete,
la cum le torni dumneata, frumos si caligrafic – direct din damigeana –
pe curat.
acum, mai in amurgul tineretii,
se vede treaba, ai ramas sef de detasament si in blogosfera,
indiferent de teme si evenimente,
de votca, ceaiul, distantele, abandonul ori credinta,
pumnii, bataie crunta, saracia, banii, avaritiile si visele copilariei
pe care le savuram mai abitir
odata cu trecerea anilor
si printre care ne miscam inca gratios in pasi de milonga
sub privirile taioase ale cutitarilor autohtoni din… micul buenos auries
‘buenos aires’, desigur 🙂
accentul, ma intelegi…
muhahaha, dedes, pai daca faci aplicatii dupa Sanda Marin, io imi scot palaria in fata ta :-)) Pe Gorki nu l-am citit , dar din descrierea ta imi dau seama de ce lui Nexø ii se spune Gorki danez :-))
Cum sa nu fac aplicatii. Studiez puternic si de cele mai multe ori sunt mandru de roadele muncii mele.
Din pacate unii scriitori sunt prinsi in malaxorul istoriei si indiferent de opera lor nu prea mai pot iesi la lumina.
Nu sunt sef de detasament Panta, nu imi place sa conduc pe nimeni, prefer, cel mult, o atitudine tip Hrebengiuc, sa dau altora idei despre cum sa conduca.
Da, in sfarsit cineva care trece peste politic si il place pe Gorki. Mi-a placut enorm trilogia, cu accentul pus pe Copilaria – La stapan si Universitatile mele parca nu au mai avut acelasi efect. O fi avut Gorki pacatele sale (desi relatia cu PCUS a avut suisuri si coborasuri, ajungand la ruptura) dar a fost un imens scriitor. Sa spui mai incolo cum ti se par si celelalte doua parti.
Cinabru
din pacate la noi scriitorii( si nu numai) sunt judecati in primul rand dupa orientarile lor politice, comunist, legionar, liberal, conservator si mai putin pentru opera lor.
E trist ca mare parte din acesti „judecatori” sunt oameni foarte tineri.
Foarte corect, tocmai tineretea „judecatorilor” e un semnal de alarma. Mai ales ca cei mai multi nici nu citesc autorii pe care ii „desfiinteaza” acneic. Daca i-ar citi, am putea discuta. Asa….
Eu zic ca din fericire(vorba vine) ii desfiinteaza fara sa-i citeasca. Altfel ar fi trist pentru ei sa citeasca si sa nu inteleaga absolut nimic.
dede,
uneori imi aduci aminte de gigi becali… de aroganta si suficienta lui.
uneori doar. adica esti cam acru cand te apuca 🙂
pai de unde stii tu, domnule, ca tinerii nu inteleg nimic din ce citesc?
stii bine ca aceeasi carte citita la varste diferite iti spune mereu altceva.
parca esti veteran de razboi :))) „tinerimea asta nu e buna de nimic, pe vremea noastra…”
Pantacruel constat ca esti tanar. Tu ai citit ce am scris? Nu am spus ca tinerii nu inteleg nimic din ce citesc, am spus: „Altfel ar fi trist pentru ei sa citeasca si sa nu inteleaga absolut nimic.” Prietene, concentreaza-te un picut. hai un efort. nu am nimic cu tinerii sau cu batranii eu am ce am cu oamenii dominati de idei preconcepute
asa dedes.
te-am strnit nitel?
prea era pace si miros de flori pe aici
observ la randul meu ca
(inca) ai promptitudinea si vigoarea unui tanar nestapanit! :))
involburat si naravas
asta am vrut sa evidentiez
plus ca umorul iti este devastator si trecut prin sabie.
totusi, domnule dedes,
care e diferenta intre…
‘tinerii nu inteleg absolut nimic din ce citesc’
si
‘ar fi trist sa citeasca si sa nu inteleaga absolut nimic’? :))
in ceea ce priveste ideile preconcepute, intr-adevar, acestea sunt nocive pentru societate.
si nu te mai aprinde asa din orice ca un adolescent,
draga maestre.
ca doar aveam o singura viata si un milion de carti de citit.
doar n-o sa ne pierdem timpul contrandu-ne pe nimicuri… 🙂
Diferenta este enorma. Si nu ma aprind deloc, dar nu as vrea ca istoria sa ma retina ca pe un prigonitor de tineri.
‘dedes, prigonitorul de tineri’.
dar nu suna rau deloc! ce inspirat esti azi! 🙂
daca nu ne ‘injura’ si aky si verbiaj, nu am realizat nimic.
asteptam si provincia, daca e…
as prefera sa te „injure” doar pe tine. eu ma multumesc si niscai laude.
Imi adun faramele de coerenta de la caesul inaintat al noptii si spun asa:
Dede Cel Mare, istoria te va consemna ca un galant si intelept ghiaj (na ca am invatat de ceva vreme un cuvant nou, gratie unui securist :D), nu-i problema. Tineretul te intelege si bate amical pe umar.
Apropo de cartea dumitale favorita, pe care nu o iau deloc in deradere – o SPLENDIDA poezie este si cartea lui RAdu Anton Roman, „Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti.” Filozofia gurmandului, poezia pofticiosului, traditiile convivialitatii.
Panta-Obraji-Inrositi, te asteptai la vreo bodoganeala? Daca platesti bine, maine cand m-oi scula, dupa ce citesc niste Plesu, ca e in program, te bodoganesc cat poftesti matale.
(Da, stiu, tradator de neam si tara)
Si eu am citit „Mama” lui Gorki, o si am in biblioteca. Imi amintesc de ea ca de o carte extrem de trista, la care am plans mult. Am citit-o prin gimnaziu, in vremea cand copiii, din lipsa de alte ocupatii, citeau enorm. Acolo am intalnit cele mai pline de simtire rugaciuni, ale unei bunici extrem de nefericite.
cfdefcsdfdwfdsf