La fix 23 de ani de la debutul într-un meci oficial, am revenit pe postul pe care nu m-am consacrat(portar de fotbal). Sfidând anii, kilogramele şi pe alocuri bunul simţ, am revenit în Campionatul Presei(competiţie organizată de Smart Olimpic; cuplul Uţică – Ionescu îşi face treaba ca la carte) apărînd poarta echipei Bursa. Nu voi insista pe prima prestaţie (absolut încurajatoare-rautacioşii ar spune că pentru adversari) dar este evident că nu mă comport precum vinul.
omul cu ochii impaienjenati ???
nu, old madre,
omul care a spariat chiar si paianjenii golasi cu plasa lui plinuta de amintiri neoficiale 😛
cele mai neoficiale amintiri posibile.
old madre, privirea e de vultur, miscarile sunt de hipopotam.
am auzit ca te-a antrenat inegalabilul antrenor de portari Adi Fugaretu. Asa e?
m-a inspirat de la distanta.
Pentru mine a fost intoarcerea cu un deceniu in urma, la ultimul meci, bineinteles intr-o alta echipa ! Si atunci, importanti erau cei care aveau puterea sa intre pe teren, intotdeauna dupa o zi de serviciu. Nu pt scor, nu pt avantaje, ci pt bucuria celor care v-au sustinut !
Si intrebandu-ti sufletul, cu siguranta este o continuare….Revenirile se refera la locuri, ani si amintiri palpabile! La actiuni umane nu reusesc niciodata !