Ne paşte ceva sau cineva. Încă nu îmi dau seama.
Bătînd câmpii, pe jos evident, am constatat că frigul toamnei are în el arome de vară, pe când răcoarea primei luni de primăvară poartă în ea amintirile crivăţului. Cu toate acestea perspectivele sunt cu totul altele. Depinde ce suporţi mai uşor, trecutul sau viitorul.
Traim amestecuri, pt ca romanii, genetic sunt programati sa isi iubeasca parintii. Facem totul pt ca ei sa ne stie macar ” cu o treapta mai sus”. Si nu vom putea separa complet niciodata toamna de primavara. Le leaga iarna, prin alb si colinde, prin caldura luminand si topind incet ” dalbe flori „. Si atfel traim viitorul doar prin insiruirea fiecarei secunde, numita tot atat, ca durata…prezent ! Aceeasi masura, in suflete mai mari si mai pline de a fost si … va fi.
:)))))
prezentul ne omoara.
Intre trecut si viitor, traim un prezent mai mult sau mai putin morbid. Il facem asa doar incercand fiecare din noi, partea plina sau goala a paharului. Din toamna unui trecut voit de ” nesuportat „, orice prezent ucide. Doar primavara trecuta printr-un ” a fost ” fara pata, te aduce de partea optimismului motivat. Iar intre cele doua, clipa de prezent nu are timp nici sa doara. Exista si trece !
Ne raman parintii si fii, singurii pentru care suntem obligati sa nu vedem niciodata prezentul. Cu orice pret !….