Sunt un traditionalist. Asa am fost educat. In aceste conditii, normal ca nu aveam cum sa sarbatoresc porcaria aia americaneasca numita Valentine’s Day. Avem Dragobetele nostru, ce ne mai trebuie o sarbatoare de import? (Recunosc, sunt ignorant, am aflat de Dragobete abia dupa ’89, gratiei lui Valentin dar asta nu conteaza). Cum mai sunt doar cateva zile, m-am organizat sa-i pot face o surpriza sotiei, sa sarbatorim cum se cuvine ziua dragostei romanesti. Planul este pus la punct, minut cu minut. Mici cadouri, o cina in doi, un film, tot ce trebuie sa ne simtim bine. Dimineata am sa o trezesc in acordurile unei melodii romantice: “Love me tender” a lui Elvis. M-am gandit sa-i si cumpar cateva carti frumoase, asa ca m-am orientat spre doi din autorii care ii plac ei, Truman Capote si John Steinbeck. Seara am sa o scot in oras, la Mc Donalds sau KFC, vedem noi la fata locului. Dupa care, acasa, vom privi un film clasic, “Love story”. Cred ca va fi un Dragobete reusit. Cel putin noi inca mai tinem la valorile traditionale.
15 thoughts on “Simtim romaneste”
Comments are closed.
dede, dede,
………………………
reiau… (cu corecturile de rigoare, ca ma grabisi 🙂
dede, dede,
totul curgea lin ca o serenada sub clar de luna,
pana cand discul de vinil a tipat si aproape ca m-am inecat cand urechea plapanda mi-a fost zgariata de chifteaua americana si cartoful dumitale prajit bine din big mac-ul de care zisesi!
chiar nu se poate deloc , domnule, fara unchiul sam?
Dar de ce te poticnisi abia la chiftea. de ce nu la Elvis sau la Capote. daca suntem dragobeti pana la cap hai sa ascultam o Maria Ciobanu si sa ne cadorisim cu volume de Marin Preda.
eu unul am trait mult timp fara unchiul sam si nu am avut nicio problema.
Sau mai bine o pui sa-ti faca niste sarmale, ca sa serbati si voi ca lumea. Si ascultati „Gandacelul horror”, pus pe muzica de Ada Milea.
M-am simtit si eu ca acasa citind povestirea ta despre sarbatoarea iubirii cu “â” din “a” … Dincolo de conotatiile ironice pe care le poate avea afirmatia mea de mai sus, eu chiar cred ca si asa, cu amprenta de import, Dragobetele vostru are un iz romanesc prin romantism si dorinta de a sarbatori in doi o zi pe care traditia vrea sa o imparta la doi mai mult decat pe celelalte.
Aici la americani, romantismul pare ca s-a mutat prioritar prin magazine si acum e de cumparat. Il mai gasesti si prin filme, carti, etc., pentru cine mai are timpul si rabdarea sa vada sau sa citeasca povesti siropoase. Esti romantic mai ales si uneori numai in masura in care cumperi. Am luat parte, ca spectator, la un bal de Sf. Valentin la care au participat peste o suta de adolescenti. Tema romantica, muzica din cand in cand romantica, blues-uri … dansate leganat, de la stanga la dreapta, in grupuri de cate 20-30, inlantuiti unul de altul pe dupa gat … Explicabil dintr-un anume punct de vedere: in sala aia, in afara de biletul de intrare, nu era nimic de cumparat care sa amplifice romantismul de magazin, singurul pe care il stiu tinerii cel mai bine, pentru ca da despre el si la televizor. Ca acasa … maica-sa si taica-sau sunt divortati a doua, a treia oara si el / ea oricum sta de cativa ani cu una din perechile de bunici din familia aia largita.
De Sf. Valentin, pana si sotul meu, dusman declarat al sarbatorilor consumiste, mi-a venit acasa cu un trandafir din ciocolata. Sa nu ma simt frustrata ca, din punctul de vedere al atentiilor cumparate, la noi in familie e altfel decat la televizor si prin magazine. Dupa ce l-am mancat impreuna, mi-a spus ca luase doi, si pentru el, dar facuse una de poveste si a trebuit sa o repare, intr-o zi de Sf. Valentin, intr-un mod romantic. Ii spusese unei colege ca are o fata calda si a obtinut in schimb o fata indignata. In pronuntia lui, “warm” (cald) si “worm” (vierme) cuvintele suna la fel, probabil mai mult a vierme 😉
Ce sarmale Verbi? Tragem o shaorma romaneasca precum la mama acasa, stropita cu un whisky de Kentuky, asa ca pe malul Argesului.
Mchaiducu habar nu am cum o fi prin SUA ca nu m-am calificat pana acolo, dar as gusta din romantismul ala de carton de peste Ocean.Asa de pofta.
Nu stiu de ce cred ca-mi voi servi sotul cu o zacusca bulgareasca si o banitza sarbeasca…Panta s-ar putea sa banuiasca ceva
Old madre nu lasa lumea in ceata. Banita sarbeasca e o placinta cu mere branza si stafide. Hait ca iar imi aduc aminte de Kosovo si ma apuca nervii.
Stii vorba aia, care deriva, parca, dintr-un proverb chinezesc: fii atent ce iti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample … Mi-am adus si eu aminte de ea si am gandit-o mai bine dupa ce am ajuns aici. Pana atunci, chiar nu mi-am dat seama ce imi doresc 😉
Pai eu mi-am dorit (cand eram adolescent) sa traiesc toata viata in Romania si se pare ca asa va fi.
Intelept 😉 Pastreaza America, totusi, pe lista destinatiilor turistice inedite. Te astept in mai la Indy 500 😉 Daca va faceti suficient timp, putem merge si la Chicago, in Smoky Mountains, poate Las Vegas, Florida, Marele Canion, etc. … Dar sa fiti sinceri si sa spuneti cand va plictisiti si vreti sa plecati acasa 😉
Cand voi ajunge in SUA (Sper sa se intample in urmatorii 20 de ani) o sa trec cu siguranta si prin Indianapolis.
dedes, io-i dau dreptate lui pantacreul atunci cind se leaga el taman de chifteaua aia americana, cartofu’ pai si bigmacu’ de rigoare!!! 🙂 Ca doar avem pretentii de la tine, tu ala, care-o exersezi pe Sanda Marin!!! tztztz…
Pai ar fi prea simplu sa trantim o mamaliguta cu niscai tocanuri sau frigarui. Dar aveam nevoie de ceva autentic romanesc, asa ca am apelat la Big Mac.
da, ai dreptate! Da’ chiar m-ai zapacit cu dragobetele asta!!! 🙂 Cind ii onomastica?