De ani buni privesc lumea cu ochii mintii. E mai comod si mai curat. Din pacate de o vreme totul se vede in ceata. Crezand ca am cataracta am mers la doctor. M-a lamurit repede, afectiunea nu este operabila, din punctul lui de vedere sunt infirm pe viata. Ar mai fi o solutie, sa ma folosesc exclusiv de cei doi ochi verzi pe care ii posed. Asa si fac, vad foarte clar, doar ca imaginile sunt ceva mai neplacute decat cele dinainte. Prea multa mizerie.
4 thoughts on “Ochii mintii”
Comments are closed.
Din pacate nici ochelari nu se gasesc. Poti incerca sa schimbi peisajul dar nu este chiar o varianta buna, apar alte afectiuni in zona sufletului.
Nu cred ca pot schimba ceva. Asta e lumea in care traim.
depinde de care parte a ochilor o privesti
Sa privesti lumea cu ochii mintii.. putina detasate, privire de spectator, e excelenta 🙂 daca la asta te referi, ai descoperit in mod natural ceea ce zenistii si yoghinii cauta prin indelungi meditatii si exercitii. Si una din cheile fericirii, cred. Doar ca, Von Dede, as recomanda sa vezi, in paralele, cameleonic, si cu ochii sufletului. Da, aia atat de increzatori, ca de copil, dar atat de usor de ranit, dar totusi atat de iertatori cu lumea din jur.
Imi amitnesti de ceva ce am pus recent si la mine.. „Love is not blind. It actually sees more, not less. But Because it ses more, it is willing to see less.”
Sa ne Vedem sanatosi, cu ce ochi oi vrea matale. Zi cu ingeri, pana atunci.