Locuitorilor ţării noastre le este imputată lipsa de atitudine. Acest reproş mă atinge din plin, mai ales că au existat vremuri când îmi plăcea să mă consider un om de acţiune. Unul cu o rază mică de acţiune, dar, în fond, gestul contează. Am vrut să găsesc o explicaţie pentru imobilismul care m-a cuprins în ultima perioadă, aşa că m-am plimbat puţin de-a lungul unor ani şi evenimente.
…
Sunt adeptul mersului pe jos, dar evident timpurile îmi impun să mă deplasez şi cu ajutorul automobilelor. Aşa că scumpirea nefirească a carburanţilor nu m-a lăsat impasibil. Benzinarii trebuiau traşi oarecum de mânecă. Nici nu am reuşit să îmi duc gândul până la capăt că au şi apărut glumeţii de serviciu, care plăteau benzina cu cele mai mici monede născute vreodată de Monetăria Statului. După o astfel de acţiune simţi nevoia să rămâi puţin în casă şi să bei, în liniştea căminului, un litru de benzină premium. Asta e viaţa, cheful de protest a fost îngropat deja în milioane de monede ale ridicolului.
…
devii, pe necaz ce trece, tot mai gabrielliiceanist, domn dedes. la scris ma refeream, la scris.
deci e de bine 🙂
dar cu pestele si undita cam pe cand sa fie?
(astept provincia. de la marginea provincialului bucuresti)
liicenist zici, data viitoare voi folosi si putine uleiuri aromatice.
pai alegem o sambata, peste o saptamana sau peste doua, contramandam toate celelalte activitati, si declansam operatiunea „monstrul pitic de apa dulce”
despre marea pescuiala:
mai prefect de atat nici eu nu puteam sa o dau (cotita).
ii transmit numaidecat mesajul majestatii dvs si maestrului verbiaj. si punem proiectul in aplicare. punct 🙂