Găina fără umor

Am prostul obicei ca din când în când să mă arunc cu capul înainte în mici aventuri… în materie de lectură. Uneori aceste escapade mă costă şi ceva bani, nu doar timp. Ultima ispravă o reprezintă cartea lui Ion Cristoriu – „Găina fără bilet”. Pe bună dreptate se naşte întrebarea : „ce se află în capul unuia care cumpără o carte cu asemenea titlu”. Răspunsul e simplu:” mai nimic”. Cu greu poţi găsi o proză pretins umoristică mai lipsită de umor. Bag seama că maestrul Cristoiu e un adevărat expert în materie.

Personal am un defect, îmi vine să plâng  în faţa glumelor care eşuează lamentabil. La modul serios. De la grupul umoristic „Vouă”, care a evoluat o vreme pe la TV, nu am mai simţit o asemenea tristeţe în faţa umorului. Zece minute petrecute faţă în faţă cu „Vouă” mă puteau deprima pentru cel puţin 24 de ore.

Mai că îmi vine să mă reapuc de citit pagina de anunţuri din România Liberă, secţiunea decese-comemorări, simt că e o lectură care mă poate binedispune mai mult decât proza satirică livrată pe filiera Găgeşti (a nu se citi Găeşti).