Ţuica zace de două zile în butoaie. Sâmbătă tot alcoolul din prunele culese din grădină a migrat spre butii pântecoase. Locaţia a rămas aceeaşi, zidurile sunt mai bătrîne, la fel şi personjele. Ţuica are aceeaşi aromă, oamenii sunt mai puţini. Numărul de vorbe pe minut este constant, poveştile s-au diminuat(diluat) mult. Nici beţivii nu mai sunt ce au fost, au uitat drumul spre alambicul satului. Noroc că m-am îmbogăţit cu o pereche de fini, altfel mă îmbătam de la aburul tare al plictiselii. Părerea mea!
