Toamnă de toamnă am o mică manie, să scobesc dovleci. Nici anul acesta nu puteam să nu plantez unul în balcon.
Trebuie să fac precizarea că îndeletnicirea o am din perioada în care nu auzisem de Halloween (special l-am făcut cu mult înainte de această zi şi am amintit de el după) , şi ca să fiu complet sincer, nu prea auzisem nici de America. Pentru mine, la vremea primului dovleac, marginea lumii era undeva la câţiva kilometri de lunca Argeşului. Aşa că putem vorbi de un dovleac autentic românesc, chiar dacă este doar un dovlecel mai bătrân şi provine din grădina unor bulgari.Sunt un balcanic, recunosc.
PS
Privesc fotografia şi constat că mult mai „de speriat” este blocul din stânga, care arată ca un ciclop chior, am citat dintr-o cunoştinţă cu lecturile făcute la fără frecvenţă.
