Dictatori şi disidenţi

Observ cu maxim de scârbă cum tot mai mulţi ziarişti, analişti, plezirişti… se distrează copios pe seama coreenilor din nord, care plâng (de voie de nevoie) pe unde apucă pentru că l-au pierdut pe tata Kim. La cum cunosc fibra acestui popor sunt convins că majoritatea s-ar fi perpelit şi zguduit de plâns dacă Nicu Ceauşescu murea de moarte bună şi la tron venea Nicuşor. Toţi vitejii aştia care pun la zid comunismul, totalitarismul şi dictatorii, când respectivii sunt morţi sau aparţin altei ţări,  au aşa o pornire instinctuală să-şi pupe în dos şefii şi şefuleţii ce nu am văzut. Normal că asta nu se pune, e infinit mai greu să rezişti în faţa tentaţiei de a lua 5 lei în plus la salariu şi de a prinde un post mai călduţ decât să te opui unei dictaturi care te poate trimite în pământ sau la puşcărie.