De profesie … părinte

Cei care mă cunosc ştiu că vreau să fiu un părinte cât mai bun pentru fetiţa mea. De ceva timp văd că tot mai mulţi necunoscuţi descoperă uimitor de repede această latură a mea. La un târg de obiecte religioase mai mulţi producători m-au abordat direct: „Părinte, dacă doriţi să comandaţi ceva pentru altar…”. Nişte colindători care trosneau cu maxim talent  bice noduroase m-au stors de câţiva lei după ce au rostit formula câştigătoare: „Săru mâna părinte. La mulţi ani!”. Un milog m-a rugat în ziua de Crăciun să îl miluiesc cu ceva spunându-mi cu puţin reproş în glas : „Hai părinte, dacă nici mata nu dai, atunci …”. Chiar şi când am mers să mă spovedesc, preotul m-a întrebat din prima dacă sunt părinte, şi tocmai când vroiam să spun „da” m-a întrebat şi de studiile teologice.