Întuneric profund

Nevinovat, după un ceai tare şi o carte aşişderea, am căzut ca musca în iaurt, direct pe Antena 3, în plin război Băsescu – Arafat. Anteniştii, mari meşteri în mişcări mici, invitau poporul să stingă lumina în case, timp de un minut, de la ora 21.00, în semn de solidaritate cu părintele SMURD. Naiv până la lacrimi, lacrimile familiei, mi-am stins becul care îmi iluminează pe interior cutia craniană şi m-am repezit pe balcon, să văd cu ochii mei cum se face întuneric în Drumul Taberei. Din nefericire pentru mine, din balcon pot privi peste 200 de apartamente- deşi aş prefera o pădure, am un fagure de blocuri la picioare. Nicio lumânare nu s-a stins la ora respectivă, ce era în beznă, în beznă a rămas, iar cei luminaţi au preferat să rămână la fel. Cu lacrimi în ochi, de la frig, am ieşit afară cam sumar îmbrăcat, m-am reîntors în faţa televizorului. Antena 3 avea o cameră de luat vederi fixată pe un bloc care arăta exact ca în ianuarie 1988, fără un gram de lumină. Spirit civic la maxim! O singură dilemă îmi dă târcoale, o mână dibace a decuplat blocul de la reţeaua electrică, sau câţiva reporteri convingători au trecut din uşă în uşă?
E posibil ca nici eu să nu stau în locul potrivit, recunosc spăşit am domiciliul în colegiul Elenei Udrea.