Milioane de români îşi vor aduce aminte în următoarele zile că sunt creştini. Acest lucru mi-a reamintit de o scurtă istorioară citită în revista „Lumea Credinţei” pe care încerc să o redau cât mai fidel. Un domn ajunge alături de preotul din parohia sa la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, la părintele Teofil Pârâian, unde intenţionează să se spovedească. În prealabil îi spusese preotului că îi este ruşine de acesta să-i mărturisească ce are pe suflet şi tocmai de aceea au decis să meargă la Sâmbăta. Ajunşi acolo, după o scurtă discuţie între patru ochi, părintele Teofil îl anunţă pe preot că nu poate să-l spovedească pe cel care îl însoţeşte, deşi omul era botezat şi se considera creştin. Misterul a fost lămurit de domnul apăsat de păcate.
„Părintele mi-a pus cinci întrebări”:
-Te rogi în fiecare zi?
– Nu chiar.
-Din Noul Testament citeşti?
– Rar.
-Posteşti de două ori pe săptămână, miercurea şi vinerea?
-Nu.
-Duminica mergi la Sfânta Liturghie?
-Nu prea
-Milostenie faci?
-Nu.
„Atunci mi-a zis că îi pare rău, dar nu mă poate spovedi pentru că nu sunt creştin”.
„Legătura noastră cu Hristos este una de circumstanţă. Alergăm la biserică doar atunci când avem nevoie, iar creştinismul nostru formal este cauza a tot răul material şi spiritual ce vine asupra noastră”, Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza.
Si daca omul era un suflet bun, iubitor de oameni, ii ajuta pe altii cand poate? Nu face lucruri grave, s a dus cu credinta la preot, cautand o alinare si o vorba buna? Si uite asa, unii se indeparteaza si mai mult de biserica si popi! Si eu postesc, dar asta nu ma face mai buna ca altii, sunt tot eu si daca mananc de dulce sau de post! Tot la fel mi se rupe sufletul cand vad un om amarat, si fara sa bat bisericile, sa ma inghesui la apa sfintita si sarmale. Cine are vocatie religioasa,e foarte bine., dar pe noi, aprerae mea, ne paote judeca decat Dzeu, nu un popa care iarta el pacatele cui vrea! PASTE FERICIT LA TOATA LUMEA! 🙂 (Nu te ai suparat, nu?)
Omul cu suflet bun este de apreciat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ia cu asalt, cand si cand, o institutie care se pare ca nu l-a convins atat de tare incat sa se conformeze regulilor ei.