Macondo, Vârteju şi ploaia

În urmă cu 18 zile i-am făcut o vizită amicului Pantacruel la moşia din Vârteju. La intrarea în casă, pe o grindă solidă, stătea scris ‘Ясная Поляна & Macondo‘, autorul lucrării fiind chiar Panta, care din câte văd e conştient că a deschis o cutie a Pandorei. Nu după mult timp a început să plouă şi din câte se pare nu se va opri prea curând. De atunci mă bântuie o bucăţică de text:„A PLOUAT PATRU ANI, UNSPREZECE LUNI şi patru zile. Au fost epoci în care picura numai, şi toată lumea îşi îmbrăca hainele de sărbătoare şi lua un aer de convalescenţă pentru a sărbători înseninarea, însă foarte curând se obişnuiră să nu mai vadă în aceste pauze decât semnele unei nemiloase recrudescenţe. Cerul se deşerta în vijelii pustiitoare şi dinspre miazănoapte se năpusteau uraganele care smulseră acoperişuri, dărâmară ziduri şi dezrădăcinară ultimele trunchiuri ale plantaţiei. La fel ca odinioară în timpul ciumei nesomnului, de care Ursula îşi aminti încursul acestor zile, flagelul însuşi avea să născocească mijloacele de apărare împotriva plictiselii.” (Gabriel Garcia Marquez / Un veac de singuratate)

Aşa stând lucrurile, sper ca în 2017 să prind 5 zile de soare pentru un mic concediu pe litoral.