Înotând voinceşte prin Canalul Mânecii, fotbalul spectacol s-a ales cu un cârcel şi s-a înecat precum emigrantul la mal. Frica a păzit pepenele şi în final Hodgson şi Blanc păreau dispuşi să schimbe toţi jucătorii, dar şi galeriile numai să mai tragă puţin de timp şi să rămână cu punctul de aur în traistă. Nu doar Anglia şi Franţa pot fi acuzate de această strategie a minimalismului estetic în prima etapă a competiţiei şi alţi „grei” au stat cât s-a putut de mult la cutie.
Din fericire combinaţiile televizionisto – cabliste nu mi-au permis să mă plictisesc, aşa cum s-a întâmplat cu spectatorii prezenţi la faţa locului, o parte din ei fiind răpuşi de somn, aşa cum s-a văzut şi în transmisia directă. Partida am început-o la dolcetv.ro care după 10 minute sublime s-a blocat. Cu lacrimi în ochi am reuşit să prind un loc liber pe euro2012.tvrinfo.ro. După 5 minute şi acesta s-a dus la culcare în noaptea neagră a internetului. Cu mâini tremurânde am văzut restul din prima repriză pe un post rusesc de sport. La pauză, deşi se vedea bine am decis să-l abandonez din două motive. Primul, un scurt puseu de patriotism. Al doilea, deşi nu înţeleg mai deloc limba rusă am avut impresia că freneticul comentator tot ar fi zis ceva rău de Gogol şi l-ar fi blamat fără argumente pe Gorki.Se poate să fi fost doar o impresie, dar nu puteam să mai continui să ascult astfel de posibile blasfemii literare. În repriza a doua s-a produs minunea, nu la nivelul gazonului ci la nivelul ecranului, site-ul Tvr a funcţionat.
