La fiecare doi ani, în luna iunie, revin la obsesia copilăriei: fotbalul. Pe vremuri jucam mult, priveam fascinat şi notam asiduu pe tot felul de carneţele. Acum prima parte sare complet din schemă, iar în loc de carneţele folosesc tot felul de platforme: < „Cristiano Ronaldo este cel mai bun păun pe care l-a dat fotbalul”, nota ziarul Berliner Zeitung în luna aprilie. Dar ce e un păun, se poate întreba un tânăr trăit exclusiv în civilizaţia betonată a oraşului, care a mai şi lipsit de la orele de zoologie. Dex-ul ne spune ceva, dar nu tot:” Pasăre domestică mare, cu penajul masculului strălucitor, albastru-verzui şi cu coada foarte lungă, pe care o poate răsfira în formă de evantai (Pavo cristatus). Expr. A fi mândru ca un păun = a fi îngâmfat, înfumurat; a se mândri, a se îngâmfa. A se îmbrăca cu (sau în) pene de păun = a se lăuda cu meritele altuia”. Suficient însă ca să înţelegem rolul lui Cristiano Ronaldo în echipa Portugaliei. A ajuns de două ori singur cu portarul şi a ratat precum un atacant mediocru din liga judeţeană. Asta contează mai puţin, echipamentul îi vine superb, părul este aranjat perfect, dinţii strălucesc, goluri să mai dea şi „salahorii” cărora le face onoare să le fie coleg. Şi au dat şi l-au salvat pentru cel puţin câteva zile, pentru că în cazul în care Portugalia nu câştiga acest meci, nu-l mai spălau toate apele oceanului în faţa pătimaşilor conaţionali. Ronaldo face parte din categoria fotbaliştilor buni care reuşesc să se concentreze doar în proximitatea maldărelor de bani livrate drept salariu, mai puţin la auzul imnului naţional.>
