Dacă ştii când să te urci şi unde să cobori, troleibuzul 90 te poate duce direct la Moscova. Ca magia să iasă îţi mai trebuiesc un pic de suflet, un gram de ureche şi un bob de imaginaţie. Dacă ai sensibilitatea unei tălpi de pantof poţi să te deplasezi cu avionul la Moscova să asculţi manele lângă zidul Kremlinului la iPhone, şi ai să te simţi tot ca acasă. Joi pe la 21 de ceasuri, -12 grade în aer şi +37,5 grade în pahar am asistat la o seară rusească oferită de Radu Captari într-un club plasat pe undeva pe calea Victoriei. Când găseşti omul potrivit poţi ajunge instantaneu oriunde în această lume. Pe asemenea ger eşti lipsit de umor dacă visezi la o plajă cu palmieri, aşa că dacă e frig, să fie Rusia. Suflet de slav am asistat cu gura căscată, din când în când turnam lichid în ea, şi cu ochii semi închişi la un regal de melodii ruseşti. Cânta omul cu o patimă de simţeam cum apa din pahar capătă gust de vodkă autentică, iar aerul respirat avea un iz de dictatură ca la mama ei, dar pentru ultima parte vina nu o poartă doar muzica ci şi alegerile de duminica trecută. Chiar am avut un moment în care într-un colţ i-am văzut pe Esenin şi Gogol discutând pe marginea veşniciei, iar prin geamul aburit se zărea silueta unei sănii trase de şase…reni frumoşi.
Un mic exemplu: Radu Captari – OCI CIORNIE
