Nu sunt om

Sunt fan al libertăţii totale de pe internet. Este exact libertatea pe care o poţi avea într-un loc unde nimic nu îţi aparţine cu adevărat şi totul este o iluzie.  Recent am plămădit un cont pe cea mai mare reţea de socializare, ceva cu ţărani, sate, agricultură, tradiţii. Succesul părea a fi unul fulminant, la nivelul meu,  în ceva mai mult de 48 de ore pricopsindu-mă cu mai bine de 350 de „prieteni”, iar numărul acestora  creştea constant. Cum succesul trebuie pedepsit, contul a fost suspendat brusc de către administratorii reţelei, care aveau unele bănuieli că aş fi un robot sau ceva de acest gen. Am fost supus la mai multe teste menite să-mi demonstreze umanitate, unele aflate la limita de sus a absurdului, cum ar fi să ghicesc din 6 persoane căreia din ele îi aparţine o fotografie cu nişte prune. Toate încercările mele de a-mi demonstra bunele intenţii şi de a-mi justifica eventualele greşeli prin lipsa de experienţă în materie de socializare au fost sortite eşecului. În mod evident pentru reţea eu nu eram un om. Când acest gând mă rodea cum roade un şoarece un colţ al sacului plin de porumb auriu, am primit un email de la reţea care îmi transmitea că regretă problemele şi mă invita să reintru pe respectivul cont. Naiv până la limita îngheţului m-am repezit să execut câteva click-uri şi să înghit un val de like-uri. Eroare. Reţeaua îmi spunea în continuare de la obraz că ar fi cazul să-i demonstrez că sunt o persoană reală. Ramîne cum am stabilit.