Delirul plus pomana

Aşteptările în privinţa declaraţiilor lui G.B. mi-au fost împlinite  după meciul în care Steaua a eliminat pe Ajax. Convingerea că delirul său mistic, care nu are nicio legătura cu religia , este mai toxic pentru  credinţa creştin – ortodoxă decât discursurile a 100 de atei bine mobilaţi intelectual, mi-a fost întărită. Eu, care sunt un campion al adormitului instantaneu, am avut câteva ore de insomnie după ce l-am auzit pe deputatul ( fost) liberal târînd prin noroiul închipuirilor sale toate conceptele religioase, fără ca cineva – din cer sau de pe pământ – să-l întrerupă sau să-l trăznească puţin. Împodobit precum un pom de Crăciun, cu crucifixuri şi mătănii pe post de globuri, G.B. ne-a explicat, nu e prima oară, cum l-a convins pe Dumnezeu să-l ajute, după ce a promis că un milion de euro, din cele două de la UEFA, va ajunge la călugării de la Muntele Athos. Ca efectul să fie devastator, cu glas scăzut a precizat că de fapt cele două milioane nu sunt  de la UEFA, ci tot de la Dumnezeu, aşa că a făcut o mega afacere, în stilul celor care l-au făcut celebru. Urmează dubla cu Chelsea şi deja simt o uşoară frică de ce pot să mai aflu în materie de voinţă Divină din gura lui GB.

PS

Pentru cei care au ca suprem argument în ceea ce îl priveşte pe GB faptul că spre deosebire de alţii, el a şi donat din banii câştigaţi (sincer nu-i cunosc nicio afacere de succes) celor mai săraci am să povestesc o scurtă întâmplare personală. Pe vremea când oamenii încă puteau respira fără să aibă două telefoane în buzunar şi o conexiune bună la internet,  când începeam un joc de whist luni pe seară şi îl terminam vineri la prânz, sau când în cinstea primăverii şi a femeilor dădeam startul unui şprit solemn pe 1 martie şi îl finalizam cu regret pe 8, doi amici (cu a mic) m-au invitat, alături de alţi tineri de nădejde la  o petrecere bine structurată şi temeinic udată. Cheful a fost unul de pomină, doar că la finalul lui am constat că nişte bănişori dosiţi de mine pentru nişte nevoi concrete, fuseseră împrumutaţi, aveam să aflu mai târziu, chiar de cei doi amici, care multă vreme au pretins să-i „cinstesc” în baza respectivei petreceri.  Nu trebuie să uităm că cele mai multe pomeni sunt făcute chiar pe banii noştri.