Constat cu imensă tristeţe că una dintre materiile fundamentale ale formării mele ca om a fost scoasă din programa celor 7 ani în care la catedră se află părinţii, bunicii, fraţii, familia în general. Bunul simţ nu se mai predă, iar cei care mai ştiu cât de cât noţiunile de bază sunt pe cale de dispariţie. În numele competitivităţii s-a abandonat complet tâmplăria raşchetării obrazului, cele fine necesitând ani de muncă. În lumea oamenilor cu obraz gros şi intestin mult prea subţire mă simt complet pierdut. Ce şansă pot avea eu care ştiu doar să apelez la bunul simţ în faţa unora care nu cunosc nici măcar conceptul. Dacă auziţi ceva de o rezervaţie în care speciile pe cale de dispariţie sunt protejate, vă rog să-mi daţi un semn. Îmi iau familia şi o mână de prieteni şi ne retragem în spatele liniei roşii. Abia aştept să primim de la majoritari, printre gratii un biscuite, o banană sau, de ce nu, o lecţie scurtă despre felul cum trebuie să te adaptezi la turmă.
