În urmă cu nişte ani, nu mulţi, dar nici puţini, eram prezent săptămânal la matinalul celor de la postul B1TV, unde alături de actorul Alexandru Conovaru făceam o revistă a presei sportive, ceva mai glumeaţă. După vreo 2-3 ani de apariţii matinale, începusem să fiu luat la ochi de pensionarii din cartier. Cum sunt un adevărat maniac al plimbatului prin pieţe, mă ciocneam destul de des cu cei autointitulaţi „vulturii pieţelor”. Mai o glumă, mai un tras amical de urechi pentru că eram fie prea antistelist, fie antidinamovist, până m-a luat în primire un pensionar, vecin de cartier, care probabil mă pândea. Pe scurt, omul a început să mă critice tot mai vehement pentru „pâinea murdară pe care o mănânc în cloaca aia de băsişti”. I-am explicat că nu abordez teme politice la TV, că discut exclusiv despre sport şi că pâinea mi-o câştig din altă parte, de la un ziar, dar demersul a fost inutil. La un moment dat, prinzându-mă la înghesuială, la propriu, într-un autobuz omul a început să ţipe că am taiat pensiile şi zeci de ochi m-au fixat acuzator. Între timp matinalul a ieşit din grilă, astfel că nici eu nu am mai apărut la televiziunea care tăia pensii. Am început să fiu invitat tot mai des la GSP TV, post aflat sub pălăria lui Dan Voiculescu. Din nou glumiţe prin pieţe, unele mai groase, cu nişte băieţi din galeria Stelei care ar dori să-mi numere dinţii, altele amabile, până când vecinul de cartier m-a luat din nou în vizor. Era mulţumit că mi-a venit mintea la cap şi nu mai apar la ” jigodiile alea băsiste”. L-am întrebat dacă acum e mândru de mine că sunt invitat la postul lui Voiculescu şi implicit i-am dat şi pensia înapoi. M-a privit cu relativă scârbă şi mi-a zis că eu vorbesc numai de sport, ce treabă am eu cu pensia lui reîntregită. Între timp a murit şi GSP TV, dar omul nu m-a uitat, aşa cum ar fi fost normal, de altfel mi-a mărturisit că sunt singurul jurnalist pe care îl cunoaşte, deşi nu a citit niciodată ce scriu eu pe la ziarele alea care mă plătesc. Din când în când mă informează că mai e puţin şi scapă ţara de noi, fiind evident că mă consideră un fel de instrument al lui Băsescu. Sper ca zilele astea să nu ne întâlnim, simt că e foarte nervos şi nu aş vrea să stricăm prietenia.
PS
Dacă aş putea să gândesc „antenistic” aş spune că de două ori în ultimii 10 ani am rămas şomer din cauza lui Băsescu! Dar nu pot!
