Câte case poate avea un profesor?

Câte case poate avea un profesor? Dacă ar fi să ne orientăm după discuţiile din ultima lună  ar trebui să nu aibă nici măcar una, pentru că în ţara noastră profesorul trebuie să fie un milog, veşnic semi-leşinat de foame, îmbrăcat doar de la „mâna a doua”, un paria care e obligat să scoată oameni din toţi neoamenii, unicul vinovat dacă noi sau copiii noştri suntem nişte proşti rataţi. În schimb politicienii, curvele, ţiganii, smardoii (cu pumni mari şi capete mici), afaceriştii statului,  pot avea câte palate vor fără ca cineva să sară de fund în sus întrebându-se de unde au venit acei bani, câte impozite s-au plătit la ei sau cât de negri sunt. Manifestăm înţelegere vizavi de orice furăciune, dar ne ridică tensiunea ideea că un profesor îndrăzneşte să facă meditaţii fără să plătească taxe şi impozite pentru acestea . Un politruc de doi bani îi poate moşteni direct pe Constantin Brâncoveanu şi pe Ştefan cel Mare, dar e de neînchipuit ca un profesor să-şi moştenească părinţii. Cât de nenorocită poate fi societatea în care oamenii gândesc în acest fel? Cred că ştiţi deja acest lucru.

Ca să nu existe discuţii legate de opţiunile  politice, pe care de altfel nu le am, mărturisesc că Iohannis îmi e absolut indiferent şi habar nu am cum şi-a dobândit casele, iar Ponta, Udrea (cu tot cu tatăl ei nenatural), Tăriceanu, Vadim, Macovei nu îmi sunt deloc simpatici.

PS

Trebuie să spun că din postura de oameni care nu au lucrat niciodată la stat, care nu au făcut nicio afacere, nici măcar o meditaţie, eu şi soţia mea avem trei case. Precizare suplimentară: părinţii noştri au lucrat doar în învăţământ şi agricultură. Nu e aşa că pare puţin dubios?